SI COPIII SUFERA DE DEPRESIE !

[CONSTANTA VASILE]

Atat adultii cat si copiii sunt predispusi la diverse tulburari psihice. Din pacate insa, desi la adulti apar mai des depresiile datorita multitudinii de griji si a stresului mai mare, la copii insa aceste tulburari au efecte mai grave, generand situatii in care copilul isi poate face insusi rau.
In prezent peste 3,5% din copii sufera de aceasta tulburare psihica, iar in randul adolescentilor procentul creste pana in jur de 15%.
Se estimează că 5 la sută din totalitatea copiilor români suferă de depresii severe care necesită o formă de tratament şi intervenţia psihologilor sau a medicilor.

Cum se manifesta copilul care sufera o depresie?
Este normal ca un copil, din cand in cand, sa aiba o zi proasta sau sa fie mai atonic decat de obicei, sau mai obosit, mai ales daca tocmai s-a imbolnavit sau tocmai s-a vindecat de o boala (raceala de exemplu). Insa daca manifestarile de tristete devin din ce in ce mai dese, saptamanale sau in cazuri foarte grave zilnice, atunci cu siguranta vorbim de depresie. Depresia asociaza si alte tulburari psihice, precum anxietatea, fobia sociala etc.
Copilul mai mic este mai greu de banuit decat adolescentul ca sufera de depresie, pentru ca inca nu a invatat sa isi exprime mai bine ceea ce simte si in cautarea sa de a se simti mai bine poate deveni rautacios, obraznic, irascibil sau chiar violent sau invidios cu cei din jur. Activitatile care altadata ii produceau placere acum devin neinteresante, aceste aspecte fiind valabile si in cazul adolescentului.
De asemenea copilul cu depresie manifesta tulburari de somn, fie insomnie, fie somnolenta, tulburari de apetit spre ambele extreme, isi doreste neaparat sa fie altfel decat restul, se imbraca diferit, randamentul scolar scade considerabil, are multe absente si pleaca din ce in ce mai des de acasa sau chiar tinde sa fuga de acasa. Adolescentul va tinde spre un comportament rebel, va incepe sa consume alcool si droguri pentru a se putea izola cumva de lumea reala care nu-i mai place, in care nu se mai simte bine. Adesea acestia comit delicte.
Acestia mai pot prezenta o stare letargica, lipsita de chef, nu ar face nimic, sau sunt irascibili, au dificultati de concentrare, sentiment puternic de vina, se autoinvinovatesc. Uneori pot avea dureri de cap, dese chiar, o postura inadecavata, de introvertie, cocosata, dureri de stomac, contractii musculare spasmatice.

Care sunt cauzele depresiei la copii?
Cauzele depresiei copiilor si adolescentilor nu au putut fi evaluate cu certitudine, insa s-a observat implicarea majora a factorilor de mediu si mai putin a celor genetici. Initial se credea ca este vorba despre o transmitere genetica pentru ca acei copii cu parinti depresivi sufereau si ei de depresie, ca mai apoi studii psihologice sa evidentieze ca era vorba despre un comportament copiat de la parinti, acestia fiind cel mai important model pentru copii.
Depresia nu apare numai în familiile cu probleme sau în cele defavorizate. Este bine ca sa fie depistată din timp şi tratată, chiar dacă nu este într-un stadiu destul de avansat. Un copil deprimat nu este unul mereu nefericit, trist. S‑ar putea ca nu tristeţea să fie simptomul care să definească starea unui copil ca fiind deprimat.
De asemenea copiii care sunt des criticati de parinti sufera de depresii, ajungand sa creada ca ei nu sunt buni de nimic, ca isi dezamagesc mereu parintii care sunt, de fapt, persoanele pe care le iubesccel mai mult. Alte modele familiale influenteaza copilul in acest sens, cum ar fi divorturile, discriminarea intre frati sau frecvenetele exemple bune pe are parintii le gasesc in alti copii mai putin in ei (X este mai bun, inavata mai bine, e mai destept, e mai frumos, e mai...)., copilul simtind ca nu va putea atinge niciodata performantele celui care este mereu prezent in exemplele bune ale parintilor. Unele substante predipun la derepsie, cum e fumatul (pasiv sau activ), dar si alimentatia inadecava, bogata in grasimi, care strica inclusiv imaginea de sine prin ingrasarea copilului sau adolescentului care nu se mai simte astfel agreat si bine integrat in societate.
Comportamentul agresiv din mediile unde copilul activeaza prezinta de asemenea o influenta negativa asupra copilului (anturajul, scoala, locul de munca, gradinita, si sa nu uitam, familia – nu sunt deloc rare cazurile de violenta familiala). Copilul ajunge sa isi piarda drastic increderea de sine, ceea ce duce inevitabil la tristete si comportament depresiv. Din pacate daca acest comportament a fost dobandit in copilarie, el risca sa manifeste tendinte depresive toata viata, demonstrandu-se ca peste 50% din adolescentii care s-au sinucis au avut ca fond depresiile infantile.

Cum tratam un copil in depresie?
In primul rand el trebuie sa isi recapete stima de sine si increderea in fortele proprii si rar va reusi singur. De aceea primul lucru de care are nevoie este afectiunea, apoi de apreciere, ca mai apoi sa isi reevalueze propriile valori si sa creada in ele. Pentru ca urmarile depresiei pot fi grave, este indicat sa mergeti cu copilul/adolescentul la teraput, indicat este ca teraputul sa aiba si studii psihologice cognitiv-comportamentale, nu doar psihanalitice. Nu este indicat medicul psihiatru, mai degraba cel psiholog. Medicatia psihiatrica se impune doar in cazuri grave si de obicei atunci cand sunt asociati si alti factori precum alcoolismul sau drogurile, cand terapia antidependenta se efectueaza simultan cu cea antidepresiva.

Sursa: kidz.ro

---

Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE

CUPLUL TANAR SI PARINTII
COMUNICAREA IN CASNICIE
INVIDIA - O EMOTIE PERICULOASA !
AGRESIVITATEA LA COPII
PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVA

[Gabriela]

“In ultima vreme am observat un comportament neobisnuit la baietelul meu de 5 ani, de cate ori ma cert cu sotul meu, se aseaza intr-un colt al camerei si-si acopera fata cu palmele. Nu l-am batut niciodata, si totusi, imi da impresia ca este foarte speriat. Deseori, daca il dojenesc pentru neatentie, izbucneste in plans. Sotul meu mi-a spus ca nu am de ce sa-mi fac griji. Am observat insa ca desi i-am luat diverse jucarii, in ultima vreme acestea raman neatinse.”

Familia este cea mai in masura sa raspunda nevoilor copilului, oferindu-i acestuia sentimentele de dragoste si atmosfera securizanta. Pentru a deveni un adult adaptat şi echilibrat, copilul are nevoie de dragoste, conditii optime de dezvoltare fizica, sanatate, o atmosfera echilibrata, ferita de tensiuni, conflicte, bazata pe ataşament şi respect intre membrii familiei.

In perioada prescolara (3-7 ani), relationarea cu parintii are o importanta deosebita pentru dezvoltarea armonioasa a copilului. Participarea copiilor la disensiunile familiale, greu de inteles la aceasta varsta, produce alterari ale comportamentului şi imaginii de sine, provocand neincredere, teama de abandon, reactii de tip impulsiv-agresiv sau de tip apatic.

Calitatea legaturilor de atasament, contextul si natura socializarii timpurii, nivelul cognitiv de procesare, capacitatea de reprezentare a imaginii de sine, calitatea mediului familial sunt factori de risc pentru depresie. Varsta mica a aparitiei episodului depresiv este asociata cu o incarcatura familiala mai mare.

Dispozitia depresiva la varste mici este greu de recunoscut in familie, fiind considerata o manifestare normala care are legatura cu perioada de dezvoltare prin care trece copilul. Totusi, pe langa starea emotionala pe care o traieste copilul in acele momente, exista motive intemeiate pentru a se acorda o atentie deosebita la aparitia primului episod depresiv pentru ca acesta poate conduce spre episoade depresive majore si depresii ulterioare.

Din cauza slabei capacitati a copiilor de a comunica ceea ce simt trebuie cautate alte semne care indica faptul ca are loc o schimbare nu tocmai confortabila pentru copil.

Instalarea unui episod depresiv major reprezinta o dispozitie perturbata, care are o durata de minim doua saptamani. Simptomele asociate acesteia consta in: relatarea personala a tristetii resimtite, a faptului ca ii vine sa planga, sau dispozitie iritabila fara motiv aparent; interesul pentru activitati care inainte ii faceau placere se diminueaza considerabil; apar modificari ale apetitului care conduc spre ingrasare sau scadere in greutate; somnul este perturbat de treziri dese sau cosmaruri (poate sa apara anxietatea de separare); lentoare in actiuni si lipsa de energie, insotite de oboseala; sentimente puternice de vina, care in timp conduc la aparitia complexului de inferioritate; capacitatea de concentrare scade, afectand astfel rezultatele scolare; in urma incapacitatii de rezolvare de probleme apare ideatia suicidara (ganduri de moarte). Diagnosticarea episodului depresiv major se face numai daca sunt prezente cel putin 4 simptome de acest tip.

Dispozitia depresiva in perioada prescolara aduce cu sine o dispozitie trista cu nefericire, sau iritabilitate, sentiment de insecuritate, atitudini de retragere, tulburari de relationare interpersonala, lipsa de interes in raport cu mediu. Copilul pare plictisit, nesatisfacut, nemultumit, are o slaba capacitate de a se bucura, traieste cu sentimentul ca este rejectat, neiubit. Este gata permanent de plecare. Adesea exista enurezis (eliminarea involuntara de urina), encoprezis (eliminarea de materii fecale voluntara sau involuntara si in locuri nepotrivite - pe podea, in pantaloni, in diferite colturi ale camerei), pavor nocturn (trezire brusca in timpul noptii, urmata de o stare de agitatie puternica, spaima si plans), onicofagie (tendinta de a roade continuu unghiile), ipsatie (crize de masturbare).

Evenimentele stresante din viata sunt cauze foarte puternice ale bolii, dar se pare ca şi mecanismele psihosociale şi biochimice pot fi cauze foarte importante. Principala cauza biochimica se pare ca este eliberarea defectuoasa a cantitatii de aminoacizi in creier, in special serotonina şi noradrenalina. Cantitatile reduse sau activitatea scazuta a acestor substante in creier sunt cauza depresiei in unele suferinte.

[raluca79]

Aflarea diagnosticului unei boli este insotit de o serie de reactii emotionale normale.
Acestea pot fi:
Anxietate (inainte de diagnostic, de proceduri medicale, teama legata de evolutie).
Furie (fata de starea de depersonalizare tipica mai ales in mediul spitalicesc, fata de „soarta nedreapta”).
Depresie (cauzata de pierderea controlului, a independentei, a rolului social activ, de restrictionare in manifestari, de incertitudine a viitorului).
Insingurare (in experienta bolii, pacientul simte deseori ca nu este inteles, ca intre el si cei sanatosi s-a interpus o distanta greu de depasit).
Neajutorare (cauzata de dependenta fata de alte persoane, pierderea sentimentului de control asupra propriei vieti).
Lipsa de speranta (pesimism privind evolutia bolii, a eficientei tratamentului, demisia in lupta cu boala).
Daca emotiile negative persista un timp mai mare ele complica evolutia bolii si interfereaza cu recuperarea copilului. Uneori pot fi atât de intense incât necesita tratament psihiatric. Totusi, de cele mai multe ori, asistenta psihologica a il va ajuta sa depaseasca momentele de criza.
Afectivitatea negativa poate sa nu ia forma explicita a emotiilor descrise mai sus, ci sa se manifeste mascat: prin insomnii, lipsa poftei de mâncare, apatie, stare de oboseala, dezinteres.
Identificarea formelor mascate de depresie sau anxietate poate avea un rol vital in preventia raptusurilor suicidare, a renuntarii la tratament, a negarii bolii.

[raluca79]

Multi adolescenti cu ideatie suicidara descriu ca inca de copii au fost martorii unor mari conflicte familiale. Disfunctia familiala poate culmina cu o separare parentala sau cu acte medico-legale in familie (homicid). Pe de alta parte, familiile suicidarilor au o incidenta crescuta a problemelor medicale si psihiatrice. Este mentionata incidenta crescuta a alcoolismului si abuzului de droguri la parintii celor cu tentativa de suicid. In ultimii ani, numeroase studii (Kienhorst, DeWilde, Diekstra, Wolters- 1992) evidentiaza rolul abuzarii sexuale a copilului ca un stresor de mediu care este implicat in aparitia riscului suicidar la adolescent. Chiar daca natura specifica a relatiei dintre abuzul sexual si comportamentul suicidar nu este bine stabilita, totusi studiile clinice semnaleaza faptul ca adolescentii abuzati sexual prezinta o incidenta crescuta a depresiei, a farmacodependentei sau a tulburarilor de conduita, toate aceste tulburari fiind asociate cu potentialul suicidar. Adolescentii cu comportament suicidar locuiesc de multe ori izolati de familiile de origine si de rude in general, pe de o parte, datorita tipului de familie din care provin ( familie cu parinte unic), iar pe de alta parte, datorita dorintei adolescentului de a-si parasi familia de origine, el continuandu-si viata in conditii de promiscuitate si vagabondaj (copiii strazii).

[raluca79]

De multe ori, intamplarile nedorite semnifica ultima picatura inainte de declansarea tragediei. Daca pentru adulti astfel de evenimente ar putea parea nesemnificative, pentru adolescenti chiar si conflictele minore pot sa ia o asemenea amploare si sa se constituie in puncte cruciale pentru destinul adolescentului. Cercetarile au subliniat ca decesele prin suicid ale adolescentilor au succedat in timp unor conflicte interpersonale fie cu parintii, fie cu iubitul sau iubita, fie in urma unor probleme cu autoritatile legii.
Pe de alta parte, publicitatea facuta in jurul sinuciderii unor persoane cunoscute sau aparitia suicidului in grupul de colegi sau prieteni are un efect de modelling. Stilul imitativ joaca un rol important in viata adolescentilor, imaginatia acestora fiind captata de evenimentele tragice sau eroice.
Sunt necesare ghiduri de comunicare a sinuciderilor in massmedia, deoarece se cunoaste faptul ca internetul si televiziunea sunt sursele de modelare, atat pentru comportamentele dezirabile, dar si pentru comportamentele nedorite precum sinuciderea, iar publicitatea excesiva in jurul unor cazuri de sinucidere nu face altceva decat sa furnizeze mijloace si modele pentru viitoare sinucideri in asa-zisul „copycat suicide”.