In cadrul conflictului agresiv exista doua forme diferite de depresie, care au fiecare aIta geneza, aIta forma de evolutie si aIta psihodinamica, si anume : depresia clasica de tip I si depresia de tip II.
Aceste doua forme de depresie care decurg din agresivitate se deosebesc prin :
Depresia nevrotica clasica (tip I) este determinata de un Supraeu punitiv, incarcat agresiv. In depresia de tip II Supraeul se comporta discret, nu are nici un rol in dinamica procesului patologic.
In depresia de tip I se intalneste un conflict agresiv intrasistemic, iar in tipul II unul intersistemic (adica dusmanul este si ramane in afara!).
La depresia clasica se ajunge la o "identificare narcisica" cu obiectul iubit-urat, dar lucrurile nu stau deloc asa la depresia de tip II. Aici nu are loc nici un proces de identificare. Elaborarea agresivitatii netraite are loc in mod diferit. La tipul I mania este orientata spre Supraeu, la tipul II ea duce la o devitalizare a persoanei: energia afectului agresiv se inverseaza, transformandu-se intr-o platitudine care nu face aItceva decat sa slabeasca sistemul.
Situatiile declansatoare se deosebesc: depresia clasica este initiata in majoritatea cazurilor de pierderea unui obiect; depresia de tip II se instaleaza, dimpotriva, in baza unor circumstante in care un om se simte provocat si ar fi trebuit sa risposteze agresiv.
Tabloul patologic al formei II de depresie decurge mai bland, nu are profunda intensitate, durata si pericolul existential al melancoliei. O mare parte a asa-ziselor episoade depresive merg in contul depresiei de tip II.
Se pune intrebarea « cum s-a ajuns aici ? »
In primii ani de viata ai copilului, posibilitatile sale de exprimare a agresivitatii sunt restrictionate. Procesul de crestere psihica a fiecarui copil este insotit in mod neintentionat si inevitabil de o serie de frustrari de diferite naturi, la care el poate reactiona, prin mecanisme instinctuale, cu un raspuns agresiv. Expresii de manie, comportament sfidator, chiar acte agresive sub forma de lovituri adresate parintilor sunt manifestari infantile naturale si intra in normalul dezvoltarii.
Parintii au diferite motive sa creada ca trebuie sa ingradeasca comportamentul agresiv, care partial intra in normalitatea varstei (varsta contrazicerii, cu importanta exersare a vointei proprii). Ei ameninta cu retragerea iubirii sau chiar ii retrag copilului iubirea lor (se supara, nu mai vorbesc, il ignora pe copil, se poarta ca si cum nu ar fi acolo); isi pedepsesc copilul cu dojeni, condamnari morale, descurajari, cu pedepse corporale, arest la domiciliu sau retragerea diferitelor favoruri.
Altii nu iau in serios manifestarile de manie ale fiului/ fiicei, rad de ele. Mamele care nu sunt sigure de sine sau care au o vitalitate slaba se intristeaza sau chiar incep sa planga ("Nu as fi crezut ca esti in stare de asta!")
Dar este suficient ca, in reactie la agresiunea copilului, ei sa semnaleze ca au fost afectati, speriati, indignati si angoasati, pentru a pune in evidenta autorului acestui comportament faptul ca a gresit.
Adesea copilul face experienta agresivitatii separat de parintii sai, in cercul prietenilor sau la scoala, pe strada sau in lumea adultilor. In joaca el isi raneste neintentionat un frate sau o sora si este pedepsit sever pentru aceasta; impartaseste experienta de a fi lovit si se simte zguduit existential. Este batut jalnic si forta lui de rezistenta este zdrobita. Exista familii in care tematica uciderii coloreaza climatul casnic, unde sunt la ordinea zilei injungherile amenintatoare cu cutitul sau acte de violenta de cea mai brutala natura, sau tatal impusca cainele fiului sau pentru ca este manios pe acesta.
Toate aceste evenimente pot conduce la o demonizare a agresivitatii si la izgonirea ei din trairea proprie si din repertoriul comportamental. Teama de consecintele propriei agresivitati manifesate (pierderea iubirii, pedeapsa, rusine), teama de masurile de razbunare agresive si sentimentele de rusine si culpabilitate ("sunt un om rau") il fac in cele din urma pe copil sa renunte la expansivitatea sa. Consecinta este o inhibitie agresiva. In cazul cel mai nefavorabil mania proprie nici nu mai este traita.
Acolo unde trebuie de fapt sa apara revolta si manie se va deschide o lacuna in constiinta. Persoana inhibata nu mai are acces la afectul sau de manie, care ramane in inconstient.
In celalalt caz mai apar inca sentimente de manie neputincioasa, dar ele trebuie sa ramana zidite in piept, dat fiind ca din motive interioare (angoasa, sentimente de culpabilitate) nu le este permis sa aiba nici o expresie.
Persoana adulta predepresiva a transferat de regula conflictul sau agresiv primar cu parintii asupra partenerului sau unei persoane de relatie de aceeasi importanta, fata de care se pozitioneaza ambivalent. Potentialul sau agresiv existent, care poate fi activat in orice clipa de un prilej corespunzator, este in acelasi timp cauza unor sentimente de culpabilitate inconstiente, dat fiind ca mania originara impotriva mamei este supusa unei interdictii din partea Supraeului.
Inhibitia agresiva persistenta face ca, in conditiile maniei aflate in stare de germene, sa se instaleze, cu un prilej dat, o bariera fulgeratoare (automata) in sensul unui reflex invatat (aceasta este ideea fundamentala a teoriei despre nevroze a lui Schultz-Hencke) si persoana in cauza nu poate sa isi mai perceapa deloc afectul de manie sau ura.
Alaturi de acestia exista si predepresivi care-si percep foarte bine supararea, dar carora le lipseste curajul si capacitatea de a o exprima, dat fiind faptul ca se afla sub dictatul diverselor angoase. Tendinta pe care o au persoanele cu structura depresiva, anume aceea de a ridica mecanismul de aparare al idealizarii ca o pavaza in calea sentimentelor lor ostile, ii face pe acesti oameni sa ii perceapa adesea fals pe ceilalti, adica, pur si simplu, sa ignore provocarile si abuzurile lor.
Aceasta ii protejeaza de perceptia propriei lor manii si de necesitatea de a lua masuri impotriva celor care au provocat aceasta manie.
Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA