In prezent, depresia este una dintre cele mai intalnite afectiuni psihice, putand fi intalnita in toate mediile sociale. Acceptiunea conform careia aceasta tulburare ar fi specifica perioadei moderne, este una complet eronata deoarece trairile sumbre, de intensitati mai mici sau mai mari, pot afecta echilibrul psihic al oricarei persoane. Daca initial, tulburarea este punctuala, mai tarziu va avea rasunet la nivelul intregului organism, capatand rezonante din cele mai variate: de la apatie si descurajare la pesimism, de la disperare la naufragiul suicidului.
Tratamentul tulburarilor despresive consta in interventia psihoterapeutica si, acolo unde este necesar, psihofarmacologica. Astazi, desi etichetele ii ranesc in orgoliul personal, oamenii tanjesc dupa retete si pilule minune care sa estompeze ori sa elimine semnele suferintei psihice si isi pun toate sperantele ramase intr-un flacon.
Pierderea elanului vital coincide cu o voce stinsa, dezinteres si oboseala, mimica inexpresiva, latenta in gandire si in vorbire, prin urmare, tratamentul farmacologic apare ca ultima si cea mai potrivita solutie. Ceea ce omit ei, este faptul ca medicatia actioneaza asupra semnelor fizice, asupra oboselii, a insomniilor, a tulburarilor digestive (anorexie/bulimie), fara a inlatura cauza psihica. Factorii declansatori, favorizanti ori de mentinere a bolii sunt ignorati complet, cronicizand afectiunea.
Realitatea este ca o depresie bine tratata evolueaza spre vindecare in decurs de cateva saptamani, ca acolo unde sunt cunoscute vulnerabilitatile individului, acolo unde gandirea disfunctionala este inlocuita cu scheme cognitive adaptative, tristetea este combatuta. De exemplu, in momentul in care o persoana se confrunta cu o pierdere, cu un esec, se activeaza anumite ganduri automate (introiectate de timpuriu) precum ca este demn de dispret, slab, incapabil, inferior celorlalti etc.
Aceste automatisme se transforma in afecte negative ce sunt resimtite sub forma simptomelor fizice amintite anterior si sub forma angoasei generata de contextul in care depresivul traieste.
Deficitele cognitive nu vor putea fi completate cu medicamente, pentru ca este nevoie sa se actioneze asupra stimei de sine, a auto-criticii, a imbunatatirii relatiilor sociale ca sa se previna recaderile ulterioare. Sigur, evaluarea riscului suicidar este deosebit de importanta si, in functie de aceasta si de gradul de perturbare a functionalitatii globale, spitalizarea si tratamentul farmacologic sunt inevitabile.
Articol realizat de Gabriela Gusoi, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie Gusoi Gabriela