Una din patru persoane sufera de depresie iar primele simptome manifeste ale depresiei constau in instalarea sentimentului de insingurare si izolare, aparitia si acutizarea tristetii, disparitia sau diminuarea nevoii de socializare si de apartenenta la un grup social, de multe ori aparitia si asocierea altor afectiuni in plan alimentar, sexual, comportamental.
Pornind inca de la varstele cele mai fragile ale copilariei si de la structura nediferentiata si nedezvoltata a nou-nascutului, in care psihicul si somaticul, corpul si sufletul sunt nedespartite, observam reactii de manifestare in sens somatic si inconstient. Pe masura ce inainteaza in varsta adolescentul, tanarul, adultul cauta si gaseste diferite forme de cooperare, de rezistenta si de reactie in acord cu mediul in care traieste, astfel ca prin maturizare adultul dezvolta un comportament mai degraba constient si psihic. Insa modul de raportare la mediul exterior se afla in stransa legatura cu relatiile de familie, cu experientele si capacitatile psihice ale persoanei de raportare la stimuli si factori stresori.
Nevoia de separare si individuare, nevoia de autonomie si independenta duc la cursul firesc al procesului de maturizare insa nu fara a avea repercusiuni asupra individului. Astfel ca teama de esec, absenta unui sentiment de securitate, presiunea venita atat din partea prietenilor, familiei cat si mediului de lucru pot atrage un consum imens de energie si resurse care intr-un final epuizeaza, uzeaza si forteaza capacitatile individului de coping.
Atunci cand vorbim de depresie constatam in tabloul clinic si alte forme de manifestare, precum:
- restrangerea capacitatii persoanei afectate de a stabili relatii interumane (adesea pana la ruperea oricarei forme de contact cu cei din jur si pierderea/refuzul de a mentine relatiile cu ceilalti);
- perturbarea capacitatilor de lucru si de concentrare;
- perturbarea functiilor alimentare si a perceptiei de sine;
- pierderea chefului/apetitului de viata si instalarea unui mod pasiv de trai;
- instalarea unor stari puternice de tristete, de durere si de neputinta totala.
De cele mai multe ori se recomanda parcurgerea unui demers psihoterapeutic pentru persoanele care acuza stari depresive astfel ca, pornind de la aparitia si manifestarea simptomelor, pe un drum al reflectiei si introspectiei, al cunoasterii si expunerii fata in fata cu sine, pacientii impreuna cu terapeutul ajung sa afle si sa inteleaga felul in care ei domina sau sunt dominati de efectele depresiei. De aici se deschide mai departe accesul catre influentele psihosociale asupra aparitiei depresiei.
De asemenea, un rol important si deloc de neglijat il are dinamica familiala, astfel incat implicarea familiei prezinta o mare importanta in terapia unei persoane care acuza stari depresive, aducandu-si bineinteles aportul. Demersurile terapiei de familie completeaza psihoterapia individuala, dat fiind faptul ca in relatiile de familie exista particularitati structurale, apar forme de interactiune extrem de stranse si intense, apar modele de interactiune marcante.
Confuzia functiilor si rolurilor psiho-sociale prin care trec oamenii, indiferent de varsta, grijile si temerile frecvent aparute fata de persoane dragi, fata de un membru al familiei, frustrari si neajunsuri in viata de zi cu zi, dificultatea de a pune in cuvinte, de a exprima si comunica celor apropiati despre situatii de stres major cu care se confrunta si care ajung sa devina coplesitoare, experiente din trecut ramase precum ranile deschise care macina si intensifica dureri insuportabile la nivel psiho-emotional, traume nedepasite, pierderea si separarea de persoanele iubite, momente care atrag dupa sine neputinta de a iesi dintr-un doliu devastator, stari de abandon traite repetitiv si multe alte cauze, dificultati si experiente de viata pot declansa in fiecare din noi reactii si simptomatologii depresive.
Modelul tipic al reactiilor depresive deseori poate fi activat de ceea ce se produce in dinamica interioara a fiintei umane, asa incat numai atunci cand gasim puterea sa privim analog in interiorul nostru, sa privim la forma si continut, la trup si suflet, la om si lume ne apropiem in mod cert de intelegerea simptomelor si reactiilor depresive si suntem mult mai aproape de intelegerea lor decat in situatiile in care cautam cauze si explicatii ce tin de realitatea exterioara imediata si interpretata stiintific.
Articol realizat de Diana Moraru, psiholog
Cabinet de psihologie clinica si psihoterapie - In2constient