ROLUL DE FEMEIE-ROLUL DE BARBAT.......

[CONSTANTA VASILE]

ROLUL DE FEMEIE/ROLUL DE BARBAT INTRE COMPETITIE SI COOPERARE IN TANGO SI SOCIETATEA ROMANEASCA
cu dedicatie pentru John Parr,analist tranzactional si lui Catalin Dumitrescu care promoveaza atat de frumos tangoul

Cand am hotarat sa iau lectii de tango am aflat ca ceea ce au in comun iubitorii acestui gen este “ predilectia pentru atasamente dureroase” ( Bogdan Mera, psiholog-psihoterapeut ). Ceea ce inseamna ca, la un nivel psihologic ascuns, isi doresc sa sufere o neimplinire in dragoste ca si cum ar avea credinta ca nu pot de fapt sa obtina implinirea iubirii.

Ideea este sustinuta si daca ne uitam la istoria tangoului; dansul a luat nastere in cartierele marginase ale Buenos Aires-ului intr-o vreme cand numarul emigrantilor barbati era foarte mare, iar acestia il dansau intre ei facand un joc de dominare/cooperare asteptand sa aibe norocul sa poata dansa cu o femeie (numarul femeilor care-l dansau era mic si era vorba de femei care il dansau pentru bani ).

Asadar, cum poti sa crezi ca este usor sa gasesti implinirea dorintei cand competitia pentru subiectul dorit este destul de acerba ?

Cred ca aspectul competitiv s-a infiltrat ca o constanta in evolutia tangoului. Astazi in comunitatile de dansatori raportul numeric s-a inversat : numarul barbatilor care-l danseaza este sensibil mai mic decat numarul femeilor. Acum, in mod explicit, competitia are loc intre femei.

Consider ca putem face o paralela intre ceea ce se intampla in relatia femeie-barbat in dansul de tango si ceea ce se intampla in viata de zi cu zi – tangoul fiind o situatie specifica din care putem pune in evidenta multe aspecte semnificative ( cu relevanta ).

Eu sunt adepta teoriei care spune ca de fapt femeia alege barbatul cu care vrea sa fie, chiar daca din punct de vedere social lucrurile par altfel ( el este cel care o “cucereste” ) – avem si un proverb spaniol care spune “ Barbatul propune, femeia dispune”. De aceea, de fapt, competitia in mod tacit este intre femei, ele fiind cele care isi negociaza sau nu “teritoriul”. Explicit, aparent, barbatii se lupta, se confrunta numai ca acest eveniment se petrece la nivel social ( de exemplu, femeia dorita de doi barbati care in extremis chiar se bat pentru ea, poate decide ca inima ei apartine invinsului din acea competitie astfel incat victoria celuilalt este in van ).

Asa se poate explica – desi lucrurile sunt mult mai complexe, de ce camaraderia masculina era proverbiala, in timp ce nu am auzit de “ o prietenie la catarama” intre femei. Nu vreau totusi sa afirm prin cele de mai sus ca femeile nu pot avea o relatie de prietenie adevarata ( cu sprijin la nevoie, intelegere, impartasirea unor valori sau realizarea impreuna a unor activitati ).

Cu alte cuvinte este vorba, indiferent de nivel, social sau psihologic, de existenta unei competitii intre membrii de acelasi sex pentru cineva de sex opus.

In acelasi timp cred ca putem vorbi si de existenta unei competitii intre cei doi parteneri de cuplu pentru impunerea sau realizarea unor anumite nevoi ( eu vreau sa procedam intr-un anumit mod/tu in altul – negociem sau impunem ? ; “eu am nevoie ca tu sa ai grija de mine acum” cere partenerul A si ce se intampla daca si B cere la fel; partenerul A : “eu vreau sa ma realizez professional” / partenerul B “si eu“ – cum procedam ? ).

Ce se intampla in relatia dintre cei doi parteneri cand dansezi tango ?

In acest caz esentiala este comunicarea non-verbala specifica in care barbatul (lider) are rolul de a conduce femeia si responsabilitati legate de o convinge sa-l urmeze si in acelasi timp de a o proteja ( ceea ce inseamna sa tina cont de capacitatea ei de a executa miscarile si de ritmul ei specific de a se misca; totodata de a avea grija cum o orienteaza pe ringul de dans in functie de pozitia celorlalti dansatori astfel incat sa nu fie lovita din neatentie ). Femeia, in schimb o data asumat rolul de follower ( to follow = a urma ) are responsabilitatea de a fi atenta la marca, la indiciile date de pieptul barbatului dupa care se orienteaza in a-l urma. In cazul in care aceste responsabilitati nu sunt asumate la nivel psihologic apare o neintelegere, femeia nu-si da acordul sa fie condusa, de exemplu, si nu mai avem in nici un caz cooperare.

In schimb, daca exista o buna colaborare, tangoul poate deveni foarte atractiv pentru femeie deoarece ea nu stie care este directia sau miscarea urmatoare pana cand partenerul ei nu o initiaza, iar cand ajunge sa se relaxeze se poate bucura ca de o continua surpriza. De aceea, este nevoie ca femeia sa-l poata investi pe partenetul de dans cu incredere, pentru care la finalul tangoului el ii va multumi.

Asadar este vorba in tango, inainte de toate, de un acord: barbatul conduce, femeia il urmeaza, iar apoi in functie de increderea acordata de partenera, comunicarea prin dans devine usoara sau nu. Cand se realizeaza acest acord, adica este asumat, cei doi parteneri putem spune ca stiu sa coopereze si dansul devine ca o vraja.

Mi-am pus problema de ce sa se realizeze acest acord doar in sensul ca barbatul e lider si femeia il urmeaza. Si am gasit ca, in principal, este vorba mai mult de ratiuni biologice, date de proportia corpurilor; e mai usor, mai eficient asa. Totodata cred ca e necesar ca sa devii un bun lider sa stii sa urmezi, iar ca sa fi un bun follower e important sa te poti pune in situatia celui care conduce.

Lectiile de tango au si scopul de a te invata cum sa cooperezi in acest cadru specific, iar barbatul poate castiga increderea femeii daca si numai daca asculta si intelege care este modul ei propriu de a se misca in dans. Putem spune ca, la fel ca si in viata uneori, in exterior (nivel social) barbatul este cel care conduce, pe cand de fapt el nu o poate face decat in functie de cum decide partenera lui si de aceea ei ii revine rersponsabilitatea alegerii ( la nivel psihologic femeia e cea care decide ).

Problema este ca in viata de zi cu zi acordul prin despre cine are initiativa si conduce in realizarea unui parteneriat este mult mai complex si in jurul lui se desfasoara sau nu competitia dintre femei si barbati.

Cred ca modul propriu al fiecaruia dintre noi de a se raporta la identitatea de gen ( femeie sau barbat ) precum si asumarea rolului social in functie de istoria noastra personala si de deciziile pe care le-am luat in acest sens, determina alegerea unui partener cu care sa realizam ceea ce ne dorim in cadrul cuplului. Apoi, in functie de realizarea acordului, cei doi pot coopera sau nu pentru a avea o relatie de cuplu reusita.

In ceea ce priveste societatea romaneasca inca dominata de mentalitatea traditionala, observam ca barbatii tind spre asumarea responsabilitatii privitoare la realizarile de ordin financiar in timp ce femeile parca prefera sa isi asume responsabilitati legate de nevoile emotionale in relatii. Cred ca acest lucru se intampla si pentru ca la baza exista anumite ratiuni biologice ale speciei : barbatii cu o situatie materiala buna devin atragatori pentru mai multe femei ( ceea ce e in interesul speciei ) in timp ce femeile au tendinta sa-si gaseasca un prim partener care sa le asigure o anumita stabilitate financiara, iar mai apoi isi pot gasi concomitent alti parteneri, mai atragatori din punct de vedere fizic, cu care pot avea copii, ceea ce este de asemenea in interesul speciei ( dupa John Parr – work-shop “Terapia de cuplu”, decembrie 2006).

Din fericire exista si tendinta, in special la cei din categoria sub 40 ani, ca responsabilitatile financiare sa fie impartite, ca si grija pentru nevoile emotionale proprii datorita unei mai bune comunicari intre cei doi, creandu-se premisa unei cooperari reusite si realizarea unui adevarat parteneriat. Adica putem spune ca, in acest caz, existe un grad de libertate mai mare in raportarea la ceea ce societatea prescrie ca e de acceptat pentru a fi femeie sau barbat. Ma refer la faptul ca exista cupluri ( desi putine in raport cu ceea ce se intampla in societatea occidentala ) in care barbatul accepta si se simte confortabil daca partenera lui e cea care contribuie preponderant la bunastarea financiara si el este cel care, eventual, are in principal grija de copii si o face cu o buna competenta.

In mod traditional, forta prescriptiei sociale ii poate determina pe femei si barbati sa se conformeze unor roluri prestabilite, fara a se realiza si la nivel psihologic un acord cu acest rol si ca urmare, de aici, pot aparea numeroase dificultati de relationare in cuplu.

Ma bucur sa constat ca in societatea contemporana, chiar daca doar la nivel incipient in Romania, prescriptiile date de rolul social in ceea ce priveste femeia si barbatul sunt puse sub semnul intrebarii astfel incat fiecare dintre noi isi poate alege ceea ce este in conformitate cu felul lui de a fi intr-o masura mult mai mare, adica ne putem bucura de un mai mare grad de libertate in acest sens.

Tendinta aceasta, spre un grad de libertate mai mare este reflectata si de stilul de tango nuevo, care e mult mai permisibil spre deosebire de stilurile clasice milonguero si de salon, in care rolurile de conducator si condus par batute in cuie.

In incheiere vreau sa marturisesc ca am scris acest articol cu gandul sa realizam ca numai intelegand ce se intampla cu noi, cunoscandu-ne cum suntem ne putem asuma responsabilitatea pentru alegerile pe care le facem in legatura cu noi si in relatia cu partenerul pe care ni-l dorim si mai mult putem alege sa avem o relatie de cuplu reusita. Cred ca ceea ce conteaza este sa ne asumam impreuna responsabilitati in functie de ceea ce consideram ca este adecvat pentru noi, face parte din noi insine, sa ne acceptam asa cum suntem ( de exemplu, sunt femei carora le place sa conduca si barbati care prefera femei puternice ) pentru ca accentul sa cada pe cooperare in cuplu si sa nu ne irosim energia intr-o concurenta inutila. Pentru mine tangoul a fost si este un prilej de cunoastere in acest sens si va invit sa gasiti propriul mijloc ceea ce doriti.

Autor: Psiholog Claudia Buzoianu

---

Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE

Cind vorbim adolescentului de prezervativ
Cum tratam dependenta de televizor
"SINDROMUL SOACREI"
RELATIA DE CUPLU - INFLUENTATA DE COPILARIE?
STIMULAREA INCREDERII IN SINE LA COPII