Buna ziua,
Sper ca prin acesta modalitatea sa primesc o solutie pentru a rezolva divergentele pe care le am cu soacra mea.
Am epuizat orice cale de a ajunge la o relatie buna cu ea si ar fi binevenit un sfat.
Pe scurt, situatie se prezinta astfel:
Soacra mea are doi baieti de varste apropiate si doar baiatul cel mare -sotul meu este casatorit.
Casatoria dintre noi s-a concretizat dupa o lunga perioada de prietenie de aproximativ 7 ani.
Pot spune ca ne potrivim si in multe privinte ajunge doar o privire sa intelegem ce gandeste celalalt.
Problema este ca in ciuda relatiei bune care exista cu sotul meu, relatia cu soacra devine aproape inexistenta si presarata pe alocuri de cuvinte "grele".
Nu stiu care este cauza acestei neintelegeri. Sunt multe reprosuri pe care le primesc in calitate de sotie, de exemplu: ca l-am indepartat pe baiat de familie, ca vizitele lui sunt rare (adica numai o data pe saptamana), ca am o relatie mult prea apropiata cu mama mea, si mai ales ca am o atitudine "superioara". Nu uita niciodata sa imi sublinieze faptul ca in ziua de azi multe fete au facultate etc.
Relatia a devenit din ce in ce mai tensionata dupa ce eu am promovat un examen important in viata, fapt ce i-a schimbat cursul, dupa o perioada in care timp de 2 luni ramasesem fara job.
Acum situatia financiara este cu mult mai buna decat inainte. Insa, in loc sa se bucure de aceste aspecte bune din viata noastra nu pierde ocazia de a ma critica.
Am prins-o chiar cu niste minciuni. A spus ca anumite persoane din viata mea m-au jignit, iar ulterior am aflat ca de fapt totul era inventia soacrei mele si ceea ce spusese erau de fapt propriile opinii.Nu recunoaste insa niciodata.
Nu inteleg ce o determina sa fie atat de razboinica.
Niciodata nu i-am reprosat sotului meu ca a vizitat-o, iar vizitele intre parinti au fost egal impartite.
Este adevarat ca nu am nimic in comun cu soacra mea, in afara de dragostea pentru sotul meu, respectiv fiul ei.
Soacra mea este o persoana conservatoare, cam plinuta si mereu trebuie sa aiba ultimul cuvant chiar daca nu are dreptate.Despre toata lumea are ceva de comentat si daca trebuie sa se caracterizeze spune ca "ea este o doamna, sau o intelectuala".
Pentru ca am vazut ca reusitele mele nu o bucura si niciodata nu m-a felicitat sau sprijinit in vreun fel am crezut ca are un regret sau o dezamagire pentru o nerealizare personala pe plan profesional.(soacara mea nu a terminat facultatea desi mereu spune ca oricand era in stare sa o faca).
Insa aceasta nu poate fi vina noastra si nici nu ar trebui sa spuna ca s-a sacrificat pentru copii.
Nu stiu ce este de facut. As vrea sa fac ceva pentru ca nu imi place situatia tensionata care s-a creat si, desi nu o recunoaste, si sotul meu este trist din aceasta cauza.
Un sfat va rog!
E posibil sa fie vreo tulburare de personalitate ?! De multe ori interpreteaza cuvintele si se simte jignita si ignorata desi nu este adevarat.
Va multumesc!