De-a lungul timpului impunerea relatiei de cuplu monogame a suscitat nenumarate controverse in randul oamenilor in legatura cu utilitatea unei astfel de masuri. Sunt adepti atat de-o parte cat si de celalata. Fiecare parte isi sustine punctul de vedere aducand argumente in favoarea sau in defavoarea mentinerii monogamiei.
Spre deosebire de barbati, doar un numar mic de femei este interesat de intretinerea de relatii poligame.
Nu este nimic surprinzator in aceasta afirmatie daca ne gandim ca supravietuirea speciei se face prin reproducere, iar femeia are nevoie de 9 luni pentru a da nastere copilului. Acesta este unul dintre motivele pentru care ea opteaza pentru alegerea unui partener care sa-i fie alaturi si sa-i ofere tot sprijinul necesar pentru cresterea copiilor.
Pe de alta parte, barbatul poate insamanta o femeie in timpul unui singur act sexual. El obtine foarte usor ceea ce-si doreste - transmiterea genelor mai departe, si nu considera ca este necesar sa ramana langa aceeasi femeie pentru atingerea scopului sau.
Poligamia a fost practicata de-a lungul timpului in randul multor popoare sub urmatoarele forme: poligenia, in care un barbat poate avea mai multe neveste, si poliandria, in care o femeie poate avea mai multi barbati.
Poliandria este o forma rar intalnita, cercetarile antropologice oferindu-ne doar cateva exemple precum: femeile Nayar si Toda din India si unele femei Pahari din Nepal.
In randul populatiei Pahari exista o varietate de aranjamente maritale, printre acestea si poliandria – in care o femeie se casatoreste cu fratele cel mai varstnic, iar fratii mai mici ai acestuia pot sa intretina si ei relatii sexuale cu aceasta, poligenia – un barbat poate avea mai multe neveste, si mariajul in grup – un numar egal de barbati si femei, intre care exista raporturi sexuale la alegere, si monogamia.
Tot in randul populatiei Pahari, o fata se poate casatori de la 10 ani, dar nu poate locui cu sotul ei pana nu atinge maturitatea.
De asemenea, daca in timpul casatoriei, femeia doreste sa-si viziteze familia de origine, in acest timp ea va avea libertatea unei femei nemaritate.
Poligenia, in schimb, a fost destul de des intalnita in trecut, unii dintre evrei au avut chiar sute de neveste, iar despre regele Solomon se spune ca a avut 700 de neveste si 300 sute de concubine. Trebuie mentionat faptul ca in societatile antice nu existau reguli in privinta numarului de neveste sau a modului cum sa fie tratate acestea. In prezent, poligenia mai este intalnita in Africa, Orientul Mijlociu, India, Thailanda si Indonezia si la mormonii din Utah, SUA.
Desi monogamia a fost adoptata si de majoritatea oamenilor si consimtita prin lege, ea nu este un comportament des intalnit la mamifere si doar 5% dintre acestea sunt monogame. In timp, sensul de relatie monogama a fost alterat, intial insemna relatie maritala intre doua persoane de sex opus, care se deruleaza pana la moartea unui dintre cei doi parteneri.
Aderarea la un singur partener este data de o gena care codifica un anumit tip de receptor de vasopresina de la nivelul creierului. Aceasta substanta il face pe mascul sa fie cu totul indiferent la orice alta femela si sa fie extrem de protectiv si gelos.
Oamenii, in special barbatii, manifesta un spectru larg de comportamente de la poligamia totala pana la monogamia absoluta. Aceasta se datoreaza faptului ca gena umana are cel putin 17 lungimi diferite a receptorului de vasopresina. Fiecare lungime a genei corespunde unui anumit comportament social, varianta mai lunga a genei favorizeaza un comportament de aderare la un singur partener.
In cazul prezentei variantei scurte a genei, masculul va da iama si in femelele din vecinatate. Asadar, se confirma ca alegerea partenerului este o loterie, poti sa tragi lozul cu varianta lunga a genei, sau.... ghinion, taman te-ai pricopsit cu lozul care contine varianta scurta a genei.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu, psiholog