Interviul pentru recrutarea jumatatii tale

[Ioana Niculescu]

"Spune-mi 3 calitati si 3 defecte ale tale!", "Care sunt punctele tale forte si care sunt punctele slabe?" Uneori aceste intrebari le regasesti in cadrul unui interviu pentru un job oarecare sau pentru jobul mult visat. Ce faci? Spui adevarul? Minti? Grea decizie…
Dar nu despre interviurile pentru recrutare vreau sa iti vorbesc, ci despre interviul pentru recrutarea jumatatii tale.
La inceput suntem atat de vrajiti de celalalt si dorim sa vedem doar ceea ce proiectam noi, incat nu mai lasam loc si pentru observarea aspectelor care ne plac mai putin sau care chiar ne displac.

"Cand iubesti, iubesti cu totul!", "Toti oamenii au si defecte!", "Crezi ca tu esti perfect?"... Va suna cunoscut?? Sa fie atat de importante defectele cuiva incat sa genereze atatea discutii, conflicte, rupturi?! Ei bine, da! Defectele sunt foarte importante.
Si atunci, ma intreb, daca sunt atat de importante, de ce le luam in calcul cand e prea tarziu? De ce le observam abia cand devin de nesuportat? De ce ne incapatanam in continuare sa alegem in iubire contabilizand calitatile si ignorand defectele?

Este foarte adevarat ca in viata este bine sa ne concentram pe ceea ce vrem si nu pe ceea ce nu vrem. Perfect adevarat, dar hai sa fim realisti, domnul sau doamna Perfectiune nu exista!!! Oricat de minunat ar fi cineva tot va avea si defecte… si este important ce defecte!

Ceea ce incerc sa iti transmit este ca tu poti tolera anumite defecte pe care eu nu le-as tolera niciodata, iar eu pot tolera defecte despre care tu nici nu vrei sa auzi. Este asa? Suntem diferiti si unici.

Cu cat inaintezi in varsta si in relatie, si cu cat te trezesti din indragosteala, cu atat realizezi ca cel de langa tine are mai multe defecte si ti se pare ca acestea se accentueaza de la an la an. Corect?
Daca alegi sa-l cicalesti si sa-i spui mereu cat de defect este si cat de stramb gandeste si incerci sa-i impui punctul tau de vedere ca fiind universal valabil, vei reusi ceva? Cu siguranta! Vei inrautati situatia si cam atat! Ma insel?
Daca te vei preface ca totul este ok, oare vei putea trai cu frustrarea aceasta in fiecare zi?

Ideea este foarte simpla. Cu totii alegem in functie de calitatile celuilalt si ignoram defectele. Bineinteles, nu ma refer la defecte majore (violenta, dependenta de alcool sau substante etc) ci la defecte mai "digerabile" pe care nu are sens sa le insir aici, pentru ca, asa cum spuneam, fiecare are intoleranta sau toleranta lui la anumite defecte.

Daca am fi corecti si sinceri cu noi si cu celalalt, am fi mai atenti la defecte. Dar nu pentru a-l critica pe celalalt, pentru ca el este minunat asa cum este, chiar cu aceste defecte, ci pentru a ne intreba: “Oare am sa pot tolera acest lucru, in fiecare zi?”, “Oare atunci cand ma voi intoarce acasa nervoasa si el va reactiona in cutare fel, voi reusi sa nu escaladez conflictul?”, “Oare cand ne va fi mai greu, voi considera un fleac acest defect?”, si lista poate continua.

Nu te gandi doar la calitati, ia in calcul si defectele. Gandeste-te ce poti tolera si ce nu, ce poti accepta si ce nu poti accepta.
O privire mai atenta asupra lor te poate scuti de multa suferita si te ajuta sa castigi timp. Pe de alta parte iti ofera o relatie autentica, frumoasa si sanatoasa, iar o astfel de relatie iti permite sa fii tu in fiecare zi a vietii tale! Nu asa vrei sa traiesti??
Crezi ca ma insel?

Articol realizat de Ioana Niculescu, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Niculescu Ioana

---

Alte subiecte postate de Ioana Niculescu

Cum sa gestioneze parintii fricile copiilor lor?