Aprecierea

[Gabriela]

"Iubitul meu nu-mi spune cuvinte frumoase de alint si nu ma lauda. De multe ori imi lasa impresia ca acorda o mai mare importanta celorlalte persoane cu care interactioneaza decat mie. Mi-am exprimat de cateva ori dorinta de a-l simti mai suportiv, dar nu s-a schimbat nimic. Locuim de cativa ani impreuna si nu-mi place ce se intampla in relatia noastra. Ma simt devalorizata."
Comportamentul celor din jur ne afecteaza doar atat timp cat consideram ca-l meritam si ca este corect in ceea ce ne priveste. Chiar si atunci cand acesta parvine de la cineva apropiat, poate sa ne dezamageasca, dar nu reprezinta valoarea noastra adevarata.

Avem nevoie de apreciere din partea celorlati cand respectul de sine este scazut, asa ca schimbarea trebuie sa se petreaca in interiorul nostru. Cand o persoana poseda respect de sine, intelege ca nu trebuie sa-si impuna propriile valori, in fond si la urma urmei nu suntem toti la fel, fiecare are dreptul la propria viziune asupra vietii. Putem sa avem asteptari de la ceilalti cu conditia sa ni le asumam, sunt ale noastre nu ale lor.
Uneori, solicitarile ne sunt refuzate nu din rea credinta, ci pentru ca adresantii nu au modele la care sa se raporteze si care sa corespunda nevoilor noastre. Undeva, pe parcursul dezvoltarii lor si ei s-au lovit de acelasi zid pe care-l ridica acum in jurul lor.
Aceasta lipsa poate fi corectata daca, in loc de a-l stresa pe celalat cu reprosuri despre ceea ce nu-ti ofera, ii arati prin exemplu propriu ce-ti doresti. O metoda simpla este sa daruiesti in loc sa ceri. De exemplu, poti sa incepi prin a-i spune cuvinte frumoase si prin a-i scoate in evidenta meritele in relatia personala, dar si calitatile in relatiile cu ceilalti. Astfel, ii vei oferi posibilitatea sa invete prin copiere un comportament despre care nu stia nimic.
Foarte multe femei inca au convingerea ca barbatul trebuie sa fie cel suportiv, insa in general ei tind sa-ti ofere solutii rationale, fara a-i interesa sprijinul emotional.
Desi in fiecare dintre noi exista o imbinarea a femininului cu masculinul, sub influenta regulilor impuse de societate, fiecare si-a dezvoltat acea parte care-i ofera posibilitatea sa-si indeplineasca atributiile conform rolului de sex.
In timp ce o fetita este imbratisata si alintata daca isi manifesta suferinta prin plans, baietii sunt admonestati de parinti prin: “baietii nu plang, ei sunt curajosi” sau “numai fetitele plang, tu ce esti?”.
Bineinteles ca, prin aceste tipuri de reactii ale adultilor importanti pentru noi in perioada copilariei se creeaza convingeri pe care le purtam si in viata de adult.
Asadar, un barbat isi va manifesta liber latura emotionala doar daca intelege ca se afla intr-un mediu in care acceptarea nu presupune limitare ci flexibilitate.
Intotdeauna critica, etichetarea si judecarea comportamentelor celorlalti conduc la limitarea disponibilitatilor de manifestare a aspectelor pozitive ale fiintei umane.
Fiecare comportament, functional sau disfunctional, are beneficii si prejudicii si, in functie de nevoia pe care dorim sa o satisfacem, il vom pastra sau vom renunta la el.
Barbatii au tendinta sa-si inhibe exprimarea laturii emotionale pentru ca se tem de respingere, pe cand femeile doresc sa si-o manifeste mai ales cand au nevoie de protectie. Este de fapt o forma indirecta de a solicita sprijin, dar fara a verbaliza direct.
Ca adulti, se presupune ca am invatat cum sa fim independenti, si stim ca resursele pe care ne putem bizui oricand se afla in interior si nu in exterior. Cu toate ca ne face placere sa primim confirmare si din partea persoanelor de referinta, este indicat sa nu cream o relatie de dependenta.
Originea sigurantei de sine se afla in interiorul nostru si nu in validarea din partea celorlalti, asa ca ar fi bine sa ne asumam responsabilitatea pentru existenta proprie si pentru atingerea scopurilor propuse si obtinerea fericirii.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu

...

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Sunt atat de furioasa incat ...!
Nu stiu ce-mi place, de obicei au ales altii pentru mine!
Dreptul la propriile alegeri!
Agresivitate prin inducerea sentimentului de vinovatie
Oare eu sunt de vina?

[otiliaioana]

A invata sa ne simtim bine cu noi insine, a ne aprecia si a ne iubi, a cauta si a gasi fericirea in noi si a nu in afara, acestea sunt cele mai bune lucruri pe care le putem face pentru noi. Totusi oamenii au nevoie si de recunoasteri/stroke-uri de preferat pozitive, de ex.: un zambet, o incurajare, un compliment, o imbratisare etc., acordate de ceilalti sau de ei insisi (sau chiar cerute celorlalti) pe care sunt liberi sa le accepte sau nu. Am citit undeva ca s-a facut un studiu in urma caruia s-a ajuns la concluzia ca "o imbratisare pe zi ne poate salva viata". Din pacate oamenii sunt retinuti in a acorda sau a cere aceste recunoasteri/stroke-uri si se descurca greu chiar in a le primi, multi simtindu-se stanjeniti la auzul unui compliment, de exemplu.

[Samora]

buna,

Sunt genul de persoana care a invatat ca parerea celor din jur este mai importanta decat cea proprie. Din cauza asta m-am sabotat de foarte multe ori. Cei la a caror parere ma raportam aveau valori meschine si au reusit de multe ori sa ma influenteze negativ.
Da, conteaza

recunoasteri/stroke-uri de preferat pozitive, de ex.: un zambet, o incurajare, un compliment, o imbratisare etc., acordate de ceilalti

, dar in primul rand conteaza sa te iubesti tu si sa poti trai si fara aceste recunosteri. Ele sa vina doar ca un bonus.