Timiditatea copilului, o tendinta care poate fi corectata

[Gabriela]

Timiditatea se manifesta prin tendinta de a evita interactiunea sociala desi nu predomina atractia pentru activitatile solitare. Poate fi un comportament invatat prin observare (si parintii sunt reticenti in a socializa), sau se poate instala ca urmare a dezvoltarii intr-un mediu in care este valorizata abtinerea de la exprimarea libera, pe principiul "...decat sa spui o prostie mai bine taci".

Alti factori care pot favoriza timiditatea sunt interpretarea negativa a unor experiente de viata si mesajele transmise de persoane semnificative - criticile, interdictiile, etichetarile. Acestea pot conduce la inhibarea dorintei de a relationa, sau la cresterea timpului necesar asigurarii cadrului de confort pentru deschiderea spre relatii interindividuale.

Probabil ca fiecare dintre noi a primit in copilarie replica: “Daca doi oameni mari vorbesc, tu trebuie sa taci!”. Bineinteles ca intentia parintelui este pozitiva, dorinta sa fiind de a-si invata copilul sa intervina in discutie la momentul potrivit. Din nefericire, omite sa-i spuna cand este momentul potrivit, sau sa-l atraga in conversatie incurajandu-l sa-si exprime parerea. Uneori, aceasta restrictie de a vorbi devine un laimotiv al vietii, transformand un copil prietenos intr-unul timorat si precaut, in mintea caruia va persista intrebarea: “Oare e bine sa vorbesc?”.

Comportamentul copilului timid de tip adeziv atrage repede atentia prin faptul ca acesta sta lipit de piciorul parintelui sau isi imbratiseaza tare mama daca-l intrebi ceva. A nu-l forta sa raspunda si a nu-i lipi eticheta “este un copil timid” sunt abordarile corecte in acest caz. Pentru a-i dezvolta abilitatile sociale este bine ca parintele sa-l atraga in diverse jocuri, la inceput prin intermediul papusilor, iar ulterior prin inlocuirea acestora cu persoane reale. Prin joc poate fi imitata o conversatie reala, copilul invatand astfel comportamentul adecvat unei astfel de situatii.

Laudarea unor initiative ale copilului de a face schimb de jucarii cu cei de-o seama cu el ii ofera suportul de renunta la inhibitii si de a-si permite sa socializeze liber, dincolo de interdictii. A-l obliga insa sa se joace atunci cand el vrea doar sa observe nu face altceva dacat sa-i intareasca evitarea, socializarea capatand valente negative prin asocierea cu obligativitatea.

Timiditatea devine un impediment pentru copil doar daca interfereaza cu activitatile specifice varstei si-i creeaza disconfort. Crearea unui mediu familial in care sa predomine intelegerea pentru accesele de timiditate ar putea fi factorul favorizant pentru schimbarea dorita.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu, psiholog

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Sunt atat de furioasa incat ...!
Nu stiu ce-mi place, de obicei au ales altii pentru mine!
Dreptul la propriile alegeri!
Agresivitate prin inducerea sentimentului de vinovatie
Oare eu sunt de vina?