In cautarea de satisfactii de natura materiala, infractorul comite fapta fara sa-l intereseze consecintele.
Este constient de gravitatea faptei pe care urmeaza sa o comita si lucreaza in liniste, in taina, observa, planuieste, executa ferit de privirile celorlalti, pentru ca infractorul nu are o etica, ci doar o alta practica.
Tendinta infractorului este de a se apara, de a se sustrage cu toata fiinta invinuirii aduse, sau sanctiunii, acest lucru ducand la instalarea unei tensiuni psihice, vizibila sau nu, acompaniata de nesiguranta si un comportament nefiresc, ca explicatie a unor actiuni intreprinse de infractor dupa comiterea infractiunii: parasirea precipitata de la locul faptei; distrugerea sau ascunderea unor mijloace de proba; disparitia de la domiciliu (se interneaza, paraseste localitatea); revenirea la locul in care s-a comis fapta, incercarea de a intra in contact cu martorii sau incercarea de a obtine informatii despre evolutia cercetarii.
Aceste actiuni, efectuate sub o stare de tensiune, conduc la erori, greseli: refuzul de a recunoste anumite fapte deja stabilite, contradictii in declaratii, dorinta de a reveni asupra acestor declaratii. In aceasta stare de neliniste generala, infractorul nu-si mai aminteste daca totul a fost bine pus la punct, daca nu cumva a comis vreo greseala, care il va da de gol, si din acest motiv nu poate rezista impulsului de a se intoarce la fata locului.
Frica dominanta pe care o traieste infractorul, necesitatea de a trai o viata dubla, prapastia care se largeste intre el si societate, mareste tensiunea psihica.
Articol realizat de Cotiga Alina Clara, psiholog
Cabinet de psihologie - Testari poligraf - Cotiga Alina Clara
Alte subiecte postate de Cotiga Alina Clara
Tehnica poligraf si psihofiziologia minciunii
Ce-i determina pe oameni sa minta?
Tehnica poligraf si psihofiziologia minciunii
Ce-i determina pe oameni sa minta?
