Cand caracterul distractiv al unor activitati este inlocuit de riscul deliberat, probabilitatea sa apara comportamente autodistructive este mare. Ma refer la acele activitati cu risc ridicat de accidentare sau chiar de deces. In general, aceste comportamente sunt explicate de autorii lor prin dorinta de a-si testa limitele sau de a simti efectul adrenalinei.
Unele dintre ele sunt social acceptate si chiar cerute, pentru ca in spatele lor se afla o intreaga industrie cu strategii de marketing bine puse la punct – sporturile extreme, iar altele sunt activitati de agrement – parasutism, parapanta, alpinism, rafting, scufundari etc. Toate acestea au in comun factorul risc si placerea de a discuta despre cicatricele obtinute in practicarea lor.
In mod sigur, mediul nu poate fi controlat in intregime si oricand pot aparea accidente neprevazute, chiar si atunci cand stai in fotoliu si citesti o carte, cu atat mai mult daca te expui prin practicarea unor activitati mai periculoase. Trasatura “distractiv” incadreaza totusi aceste activitati in ceea ce se numeste normalitate. Anormalitatea vine din caracterul autodistructiv care insoteste obsesia de autodepasire, persoana isi doreste de fiecare data mai mult, indiferent de riscul asumat.
E greu de inteles de ce aleg unele persoane sa-si faca rau, dar se stie ca dintotdeauna oamenii au riscat. Au fost nevoiti sa o faca pentru a supravietui.
Ce ii determina sa riste cand la mijloc nu este supravietuirea? Motivele difera de la persoana la persoana. In unele cazuri factorii biologici (genetici si cromozomiali) sunt responsabili de predispozitia spre comportamente autodistructive, in altele s-au format anumite obisnuinte care au caracter repetitiv. Nu se poate vorbi insa de o singura cauza, ci de interactiunea a multiple conditii care favorizeaza autodistrugerea.
Psihologii asociaza comportamentele autodistructive cu factori de mediu potrivnici, experiente personale negative si dificultati de a le gestiona. Ele se pot dezvolta in urma unor traume din copilarie (parinti abuzivi, extrem de severi, persecutori sau dominanti peste masura), pierderilor repetate (decese ale unor persoane dragi), abandonului, abuzului fizic sau sexual, izolarii sociale.
Conduitele de risc reprezinta modalitatea de autopedepsire pentru ca nu au fost la inaltimea asteptarilor persoanelor de referinta. Mesajul lor este “nu merit sa traiesc”, “nu merit sa fiu iubit”, “sunt un nimeni” etc.
Asumarea de riscuri este o cerere continua, inconstienta, de iubire neconditionata, care nu poate fi satisfacuta decat temporar. Dincolo de dorinta inconstienta de moarte, aceste comportamente sunt justificate prin obtinerea calitatii in schimbul cantitatii.
Fara constientizarea motivelor reale care conduc la astfel de actiuni, unele dintre aceste persoane ajung, prin expunerea repetata, la actul final, decesul.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu
Articole asemanatoare:
Poti sa previi sinuciderea unei persoane dragi?
Comportamente autodistructive la copii si adolescenti