Cleptomania se manifesta ca o perturbare in controlul impulsului de a fura. Desi cleptomanul nu are nevoie de obiectul “subtilizat”, nu se poate abtine de a-si insusi lucrul care i-a trezit interesul. In general, obiectul furat are valoare mica, iar persoana poseda resursele financiare necesare pentru achizitionarea lui. Acest comportament este precedat de o stare de agitatie, care se declanseaza brusc, si se detensioneaza prin satisfacerea nevoii. Spre deosebire de hotul ordinar, caz in care se intalneste intentie si planificare, cleptomanul nu planifica furtul si simte placere, gratificare sau usurare cand fura.
Impulsul este atat de puternic incat ignora aparatele de supraveghere si nu ia in considerare faptul ca ar putea sa fie prins, totusi va renunta sa duca la indeplinire actul daca in imediata apropiere se afla un politist. Frica de a nu fi prins apare la scurt timp dupa realizarea actului si, totodata, apar sentimente de culpabilitate si stima de sine scazuta.
Sustragerea unor produse din diverse locuri, spatii publice sau private, este motivata de cele mai multe ori de lipsa banilor. Uneori, acest comportament apare si din dorinta de rebeliune sau de asociere cu unele grupuri infractionale. In acest caz, persoana doreste sa arate ca se afla pe acelasi palier cu membrii grupului si ca isi merita locul.
Cleptomanul se afla intr-o situatie total diferita, el sufera o tulburare care nu-i permite sa se opuna nevoii de a fura. Desi constientizeaza ca purtarea sa este inadecvata si sub incidenta legii, recurge la acest comportament pentru ca placerea pe care o simte este foarte mare.
Nu sunt cunoscute cu exactitatea cauzele acestei tulburari, dar specialistii spun ca furtul compulsiv apare pe fondul unei furii reprimate, a unor factori stresori puternici sau a unui dezechilibru de serotonina. Cleptomanii fura pentru a se simti bine, astfel ei mascheaza alte probleme. Cleptomania apare ca un mecanism de aparare prin care persoana evita confruntarea cu problema adevarata.
Ca urmare a comportamentului lor, cleptomanii au probleme atat in plan personal – cu familia si cu prietenii, cat si in plan profesional. Deseori, cand sunt prinsi, intra in conflict si cu justitia. Daca se confirma veridicitatea afirmatiilor lor in legatura cu prezenta tulburarii, cleptomanii sunt trimisi spre asistenta de specialitate. Refuzul de a beneficia de acest sprijin ii poate trimite la inchisoare.
In tarile in care s-a inregistrat un numar destul de mare de cazuri de acest fel, s-au infiintat grupuri de suport pentru cei care se confrunta cu aceasta tulburare. In cadrul acestora, primesc informatii si sunt ajutati sa-si monitorizeze comportamentul compulsiv, conducand in final la atenuare sau la disparitia totala.
Statistic doar 5% dintre hotii identificati pot oferi ca justificare pentru actele lor prezenta acestei tulburari. Doua treimi dintre acestia sunt femei.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu