Autosabotarea - inamicul din umbra

[Simona Druncea]

Autosabotarea este atitudinea predominanta a constiintei de a strica, de exemplu, o zi perfecta sau cea mai frumoasa bucurie a unei persoane, prin aparitia din senin a unui sens complet opus de raportare la un obiect, o situatie sau o persoana. Astfel, persoana, in loc sa se bucure de frumoasa excursie in Hawai, de exemplu, urmareste cusururi si defecte ale tuturor aspectelor ce tin de calatorie, se angajeaza in situatii periculoase: isi pierde pasaportul, se rataceste prin oras, isi luxeaza o glezna etc..
Ori, in incercarea de a face o impresie cat mai buna in fata unei cunostinte, persoana “reuseste”, de fapt, sa se angajeze intr-o discutie care o dezavantajeaza total, devenind tinta celor mai umilitoare experiente. Aceasta ajunge, din senin, sa se minimalizeaza si ofera ocazia de a fi devalorizata. Cert este faptul ca, pentru o astfel de persoana, fericirea, bucuria sau clipele de liniste nu pot fi savurate la maxim.

Ceea ce reuseste din plin acest gen de persoana este sa se autosaboteze si sa-si modifice mereu si mereu starea sufleteasca si destinul. In sfera emotionala exista de foarte mult timp o suferinta enorma si o durere pe care nu o poate stinge nimeni si nimic. Copilul interior al acestei persoane nu a fost asigurat in perioda 1-3 ani, atunci cand se pun bazele unei relatii de atasament sanatos, pentru ca persoana sa functioneze in parametrii optimi. Persoana cu care copilul creeaza relatia de atasament in copilaria mica poate fi mama, bona, bunica, sora etc.

Astfel, la autosabotori, durerea provocata de o pierdere reala are la baza tendinta inconstienta de a cauta confortul prin a se simti rusinat, neiubit, vinovat, infuriat sau victimizandu-se.

Originea acestui comportament si atitudini se gaseste in copilaria mica, cand copilul cauta consolare pentru ca avea nevoie, dar nu era nimeni acolo sa o satisfaca si, astfel, copilul se autopedepseste pentru ca este rau. “De aceea nu a venit mama, pentru ca sunt rau si pentru ca nu merit sa fiu iubit”, gandeste copilul mic despre sine.

Autosabotarea este o metoda frecvent folosita de multe persoane si are ca factor determinant conturarea unei imagini de sine complet diferita fata de ceeea ce reprezinta personalitatea sa in general. In general, este generata de conectarea la un complex interior care saboteaza constiinta prin aparitia unui patern de comportament regresiv, maladaptativ.

Daca uneori te inchizi in tine atunci cand lucrurile merg prost, constientizarea motivului pentru care reactionezi astfel reprezinta primul pas in eliminarea unei dureri care nu este necesara. Cand devii constient de predispozitia ta de a reactiona la o dezamagire simtindu-te deprimat, fara valoare sau cu increderea in sine in pierdere, observa daca aceste sentimente neplacute sunt identice cu acele momente din copilarie in care ti-ai fi dorit sa fii mangaiat insa nimeni nu a facut-o. Daca poti constientiza acele momente trecute, esti pe drumul cel bun si vei inceta treptat sa iti provoci o dubla suferinta.

Articol realizat de Simona Druncea, psiholog
Cabinet de psihologie - Simona Druncea

..

---

Alte subiecte postate de Simona Druncea

De la stres la sindromul burnout
Semne si simptome de stres excesiv la locul de munca
Detasarea versus alienarea depresiva
Personalitatea pasiv-agresiva
Umilinta ca stare indusa