Tulburarea de dezvoltare a articularii
Debut:
- formele mai putin severe pot sa fie recunoscute abia cand copilul intra in mediul prescolar sau scolar.
Simptome:
- incapacitatea de a utiliza sunetele vorbirii expectate in dezvoltare si care sunt corespunzatoare pentru etatea si dialectul individului;
- vorbirea copilului poate fi relativ ininteligibila chiar pentru membrii familiei;
- erori in producerea, uzul, reprezentarea sau organizarea sunetelor, cum ar fi substituirile unui sunet cu altul (utilizeaza sunetul /t/ in locul sunetului /k/) ori omisiuni de sunete (de ex., ale consoanelor finale);
- dificultate in a alege care sunete in limbaj fac sa se diferentieze sensul;
- omisiuni sau distorsiuni ale sunetelor;
- sunetele cel mai frecvent articulate eronat sunt cele capatate mai tarziu in cursul dezvoltarii (l, r, s, z, th, eh);
- la indivizii mai tineri (copiii mai mici) sau mai sever afectati, si consoanele si vocalele care se dezvolta mai precoce pot fi, de asemenea, afectate;
- lispingul (adica articularea defectuoasa a sibilantelor) este extrem de comun;
- tulburarea fonologica poate implica, de asemenea, erori in selectarea si ordonarea sunetelor in silabe si cuvinte (de ex., aluna cu anula, vrabie cu varbie etc.);
- dificultatile in producerea sunetelor vorbirii interfereaza cu performanta scolara sau profesionala ori cu comunicarea sociala.
Cauze:
- deteriorarea auzului;
- defecte structurale ale mecanismelor orale ale limbajului periferic (de ex., palatoschizis);
- conditii neurologice (de ex., paralizie cerebrala);
- restrictii cognitive (de ex., retardare mentala);
- probleme psihosociale.
(sursa: DSM-IV)