Debut:
- inainte de 18 ani.
Ticurile pot fi:
a) Motorii simple (implicand numai cativa muschi sau sunete simple) - clipitul, corugatia (incretirea) nasului, iactatia (scuturarea) capului, ridicatul din umeri, grimasele faciale si retractia abdomenului.
Aceste ticuri dureaza de regula mai putin de cateva sute de milisecunde.
b) Motorii complexe (implicand mai multe grupe de muschi recrutati in accese orchestrate sau in cuvinte si propozitium - includ gesturi manuale, saritul, atinsul, apasatul, mersul cu pasi de dans, contorsiunile faciale, mirosirea repetata a unui obiect, ghemuitul, mersul cu picioarele indoite, mersul inapoi, rasucitul in cursul mersului, luarea si mentinerea unor posturi inuzuale (incluzand „ticurile distonice" cum ar fi tinerea gatului intr-o anumita pozitie rigida).
Aceste ticuri au o durata mai mare, cateva secunde sau chiar mai mult.
Copropraxia (un tic brusc, similar unui gest vulgar, sexual sau obscen) si fenomenele in oglinda, cum ar fi ecopraxia (imitare spontana, involuntara a gesturilor cuiva) sunt ticuri motorii complexe.
c)Vocale simple sunt sunete fara sens cum ar fi dresul vocii, fornaitul, inspiratul si expiratul fortat de aer pe nas si suieratul.
d)Vocale complexe intereseaza vorbirea si limbajul si includ pronuntarea brusca, spontana, a unui singur cuvant sau fraze, blocarea vorbirii, modificari bruste si fara sens ale inaltimii vocii, accentului sau volumului vorbirii, palilalia (repetarea propriilor sunete sau cuvinte) si ecolalia (repetarea ultimelor sunete, cuvinte sau fraze auzite).
Coprolalia este pronuntarea brusca, inadecvata, a unor cuvinte sau fraze inacceptabile social si poate include obscenitati ca si insulte cu specific etnic, rasial sau religios.
Coprolalia este constatata in mai putin de 10% dintre indivizii cu un tic in general, ticurile sunt experientate ca irezistibile, dar pot fi suprimate pentru perioade variabile de timp.
Unii copii (si un adult ocazional) nu sunt constienti de ticurile lor insa, odata cu dezvoltarea, multe persoane cu tic (dar nu toate)experienteaza o incitatie premonitorie - o tensiune crescanda sau o senzatie somatica intr-o parte a corpului care precede ticul vocal sau motor si un sentiment de usurare sau de reducere a tensiunii dupa efectuarea ticului.
Indivizii cu ticuri pot simti ca ticul se afla intre „voluntar" si „involuntar" prin aceea ca adesea este experientat ca fiind anuntat de o tensiune sau necesitate corporala crescanda, similara cu tensiunea care precede un stranut sau cu necesitatea aproape irezistibila de scarpinat in scabie.
Un individ poate simti necesitatea de a efectua un tic complex intr-un anumit mod sau in mod repetat pana ce are sentimentul ca ticul a fost facut „asa cum trebuie" Numai dupa aceea individul experienteaza o reducere a anxietatii sau tensiunii.
Ticurile sunt efectuate adesea in accese de unul sau mai multe ticuri, accesele sunt separate de perioade de nontic, durand de la cateva secunde la cateva ore.
In general, ticurile isi modifica severitatea in decurs de cateva ore si in cursul unei zile (frecventa, forta si gradul ticurilor perturba comportamentele in curs de desfasurare).
Ticurile pot varia ca frecventa si disruptivitate in diverse contexte: copii si adultii sunt mai capabili sa -si suprime ticurile cand se afla la scoala, la serviciu sau in cabinetul medicului decat acasa.
In general, ticurile diminua sau inceteaza in cursul somnului, dar cu toate acestea, unii indivizi prezinta ocazional ticuri in timp ce dorm sau se desteapta brusc din somn cu un tic.
Ticurile sunt adesea mai frecvente cand persoana se relaxeaza acasa (de ex, priveste la televizor) si se reduc cand individul se angajeaza intr -o activitate dirijata care cere efort (de ex , citit sau cusut).
Ticurile pot fi exacerbate in cursul perioadelor de stres, cum ar fi atunci cand exista presiuni mari la serviciu sau in cursul examinarilor.
Cand sunt consecinta fiziologica directa a uzului unui medicament ticurile survin odata cu uzul unui medicament si inceteaza odata cu intreruperea medicamentului.
In unele cazuri, anumite medicamente (de ex, stimulantele) pot exacerba un tic preexistent.
Ticurile trebuie distinse, de asemenea, de tulburarea de miscare stereotipa si de stereotipurile din tulburarile de dezvoltare pervasiva.
(sursa: DSM – IV)