Incepem cu nevoile vitale ale existentei: somnul ne ocupa aproximativ sapte ore din durata unei zile, sa presupunem ca mancam cele trei mese in doua ore, ne imbracam si ne spalam intr-o ora, asta evident daca avem un simt al realitatii si nu pierdem in oglinda ceva mai mult decat cursurile de la o scoala generala, ne rezulta zece ore zilnic.
Sa fim optimisti, ne mai raman inca 14 ore pe care le putem folosi cu spor..., sau nu!
Aproape era sa uit ca avem nevoie de un job si ca acesta ne ocupa minim opt ore si, daca suntem norocosi, inca o ora, pe care inevitabil o pierdem pe drum. Sa ramanem in parametrii optimismului si din cele 14 ore sa mai scadem noua, si matematica simpla ne va da raspunsul, egal cinci ore de care putem dispune zilnic dupa voia noastra.
Cinci ore, asta in cazul unei abordari optimiste, cinci ore pentru viata noastra, pentru familie, prieteni, distractie. Nu suna frumos?
Poate ca da, insa zilnic avem si activitati din categoria „trebuie”: sa facem curat, sa cumparam una alta, sa platim o factura, sau un alt lung sir de „trebuie”, pe care cu totii il stim foarte bine. Nu vreau sa parasesc nota optimista, insa nu pot sa nu ma intreb unde este viata noastra personala, unde este timpul nostru?
In lumina acestor calcule ma intreb cand mai au timp oamenii sa se certe, sa divorteze, sa nu se inteleaga, sau, mai bine spus, la cat de putin timp petrecem impreuna cu partenerii nostrii, este „de apreciat” capacitatea noastra de a ne distruge viata personala.
Un calcul simplu ma face sa ma gandesc ca doar aproximativ doua ore reusim sa petrecem alaturi de partenerul de viata, zilnic. Aproape ca dragostea a devenit o chestiune traita „pe fuga”, insa, dragostea adevarata este din pacate conditionata de timp. Astfel, mai toti indragostitii ajung sa aiba visul suprem: sa poata petrece un timp singuri, undeva departe fara ca nimeni si nimic sa-i perturbe.
Inapoi in viata de zi cu zi, lucrurile stau la fel, au la dispozitie doar doua-trei ore.
Intelegeti!? Asta inseamna maxim trei zile pe luna, adica, mai trist, cam o luna pe an. Este un fapt cert care ar trebui sa ne dea de gandit si, daca facem serios acest lucru, cred ca unele din nemultumirile si reactiile noastre la adresa partenerului ar trebui sa fie mai ponderate si privite cu mai multa indulgenta. Insa, sa ne aplecam asupra timpului nostru, cel pe care fiecare il poate dedica zilnic pentru „sufletul sau”.
Ultimele studii arata ca foarte multi oameni pierd in medie aproximativ trei ore in fata televizorului si, in aceste conditii, adevaratul nostru timp sa reduce la numai o ora pe zi.
Desigur, ma veti condamna ca sunt mult prea strict facand aceste calcule, insa partea trista este ca povestea vietii noastre cam asa se desfasoara. Consecintele acestei situatii nu au fost evaluate foarte corect, dar poate a venit timpul sa ne oprim pentru cateva minute, si sa incercam sa ne evaluam propria viata. Raspunsurile vor fi diferite si fiecare dintre noi, daca este sincer, va primi si un feed-back corect, daca ne va placea sau nu, ramane la latitudinea fiecaruia.
Superficiali si de multe ori ignoranti, evitam sa ne punem intrebari profunde, preocupati de obsesia pentru „cum”, „cat” si „ce” ar trebui sa mai acumulam pentru a ne satisface ego-ul, si uitam o alta intrebare esentiala „de ce”?
La ce bun muncim pentru a beneficia de lucruri care ne fac existenta mai usoara si pentru a le oferi celor dragi daca, din cauza lipsei de timp, nu ne putem bucura de ele?
In loc de incheiere as vrea sa va spun o scurta parabola din filosofia orientala.
Un maestru in fata discipolilor ia o galeata si o umple cu pietre mari. Privindu-si discipolii ii intreaba:
- Vedeti aceasta gaseata, este ea plina?
- Raspunsul a venit in cor din partea discipolilor, da este plina.
- Sigur? intreaba maestrul. Dupa, scoase un saculet cu pietris si il rasturna in galeata.
- Acum este plina galeata?
- Poate ca nu, au raspuns discipolii mult mai prudenti. Maestrul ia un alt saculet cu nisip si il varsa in galeata.
- Acum este plina?
- Nu! Strigara discipolii. Maestrul a luat o cana de apa si o varsa toata in aceeasi galeata, iar pe urma se intoarse catre discipoli si le spuse:
- Am vrut sa va arat ca daca nu veti sti cum sa aranjati lucrurile in viata voastra, daca nu stiti sa puneti in primul rand „pietrele mari”, nu veti mai avea dupa aceea loc pentru altele.
Oricare ar fi „pietrele mari” din viata dumneavostra, ca este vorba de cariera, de persoanele dragi, de gasirea rostului in lume, aveti datoria sa va asigurati ca, in primul rand, ele ocupa un rol important si prioritar, indiferent de timpul de care dispuneti.
Acum ca stiti cum sa aranjati „pietrele mari”, ramane doar o chestiune de timp sa incepeti sa va umpleti viata.
Succes!
Autor: Cristian Manea, psiholog
Alte subiecte postate de Cristian Manea
Stresul la femei – pretul succesului
Invata sa asculti cu inima
Stresul la femei – pretul succesului
Invata sa asculti cu inima
