In general, standardele normative de factura democratica sunt cele care impun modul de functionare a mass-media. Mass-media are un rol important in:
- supravegherea evenimentelor cotidiene care pot influenta existenta cetatenilor, dar si formarea unor false evenimente pentru sporirea audientei;
- identificarea principalelor probleme socio-politice;
- crearea unei platforme de dezbatere, pentru realizarea unei piete libere a ideilor, pentru exprimarea purtatorului de cuvant, a liderilor de opinie, mai ales ca pentru minoritati si grupurile marginalizate de multe ori accesul la mijloacele de comunicare este extrem de dificil;
- transmiterea diverselor elemente ale discursului politic;
- analiza activitatii oficialitatilor, a institutiilor si a altor agentii publice, pentru a le face raspunzatoare pentru actele lor;
- stimularea activismului cetatenesc, pentru depasirea apatiei in comportament si pentru a impiedica intelegerea superficiala a proceselor politice, pe baza unor prejudecati ce functioneaza pe criterii emotionale sau simpliste;
- autonomia editoriala, ce se opune tentativelor de a vexa libertatea presei;
- respectul fata de public;
Un alt motiv major pentru instutionalizarea mass-media, pentru transformarea acesteia dintr-o putere civica – expresie largita a libertatii individuale de exprimare, intr-o putere idiologica este chiar aparitia formelor democratiei de masa.
Democratizarea si noile functii demografice detinute de cetatenii, cat si extinderea influentei electoratului in ansamblul sau ca urmare a extinderii dreptului la vot, alegerea prin vot direct a reprezentantilor publici, alegerile in general ca forma de exprimare a vointei politice au facut ca sfera politica sa fie dependenta de accesibilitate in randul unor mase extinse de alegatori, permitand simultan delegarea atributii asupra presei.
Conceptia liberala despre democratie apartinand lui Madison si urmasilor lui, cu predelectie evidenta pentru democratie directa, se face vinovata de intarirea rolului mass-media in procesul electoral, unde relevante ajung sa fie opiniile celorlalti, a majoritatii castigatoare.
Termenul de dictatura a majoritatii si presiunea constanta a opiniilor de grup personale sunt expresii ale procesului despre care vorbim. In aceasta conceptie, daca nu esti cu tabara invingatoare, nu participi la viata decizionala a comunitatii.
Referire constanta la opinia publica si utilizarea autoritatii acesteia au devenit la randul lor moduri de modelare a proceselor decizionale, reprezentantii celor alesi stau sub dictatura si sub amenintarea modificarii structurilor electorale care i-au adus la putere. Astfel, democratizarea politicii a sporit si puterea mijloacelor de informare. Opinia publica si castigarea aderentei acesteia devine sigura ratiune de a fi a politicului, unde mass-media, ca unic instrument de comunicare rapid, eficient si permisiv, ajunge sa fie un factor determinant si autosuficient. Mijloacele de informare au datoria sa organizeze si sa mobilizeze opinia publica in favoarea democratiei.
Prin judecatile de valoare pe care le emite, prin interpretarea faptelor si punerea lor in anumite contexte, prin desemnarea stirilor cu valoare negativa intr-o anumita directie idiologica, mass-media induce stereotipuri electorale si prejudecati sociale greu de depasit prin alte mijloace informationale in acele societati in care standardele mass-media moduleaza existenta publica a membrilor respectivelor societati, politicul nici nu poate decat sa urmeze linia trasa de mijloacele de informare.
In Europa de astazi survin schimbari profunde, adesea greu de sesizat. Proiectele nationale sunt revizuite pentru a se asigura o minima uniformizare europeana. Oare a cata data in istorie se remodeleaza peisajul geopolitic al acestui continent? Oare cati dintre noi inteleg de ce a fost ales acest drum si unde va duce el? Fostul secretar de stat american Henry Kissinger aprecia „crearea unei Europe unite ca unul dintre evenimentele cele mai revolutionare ale epocii noastre“, iar fostul premier britanic Margaret Thatcher atentiona ca „un superstat democratic european are, intr-o maniera generala, consecinte enorme pentru restul lumii“.
Importanta mass-media astazi este imensa. Niciodata in cursul istoriei umanitatii, presa nu a avut un impact atat de mare asupra vietii si comportamentului nostru. In scurta sa istorie, media de masa nu si-a propus, cel putin in mod deschis si constient asumat, sa masifice populatia. Istoria insa ne dovedeste ca au contribuit la fasonarea nationalismelor, la generalizarea regulii unei convietuiri civilizate si, de curand, la acceptarea de catre opinia publica a procesului de mondializare.
Se spune adesea ca presa este a patra putere in stat, dupa cea executiva, legislativa si juridica. Dar, privind cu atentie, in mai toate tarile lumii aceasta a patra putere „a saltat“ pe locul al doilea - dupa cea executiva - drept forta redutabila de sustinere a actualelor guvernari. Presa si Guvernul, Guvernul si Presa - constituie cel mai adesea un cuplu infernal. Nu de putine ori, guvernul acuza presa ca nu prezinta corect realitatea. Adesea este cinstit cand afirma aceasta, pentru ca nici el nu o mai intelege, dar sa o mai si controleze. Tot mai frecvent se face apel la presa, cerandu-i-se sa nu uite de interesul national sau international (vezi de exemplu lupta antiterorista sau, mai bine spus, razboiul antiterorist), sa fie corecta din punct de vedere politic si sa se autocenzureze. Adica sa dezinformeze...
Cenzura, produsul tipic al lipsei de comunicare, este cel mai bun mijloc de a uita. Si deci de a nu mai pune intrebari. Iar forma cea mai periculoasa de dezinformare - chipul actual al minciunii - se ascunde in spatele mastii contestatare, reprezentata prin pseudointelectuali, cei care se pretind sau primesc rolul de avangarda a gandirii creatoare a lumii noi. Asadar, rolul presei de a crea emulatie a disparut.
„Cainele de paza al democratiei“ trebuie sa-si puna singur - este adevarat, adesea contra cost - lesa de gat. Dupa primul razboi mondial, Europa si-a pierdut rolul de lider in lume, in beneficiul Statelor Unite si al Uniunii Sovietice. In al doilea razboi mondial, proiectele pentru realizarea unei Noi Ordini in Europa incercau sa justifice ideologia nazista. Mussolini declara ca „Europa va fi capabila din nou sa guverneze civilizatia mondiala, daca va putea face dovada unitatii politice“, iar Goebbels avertiza: „Nici o natiune europeana nu va putea sa se opuna procesului general de organizare“.
Economia a inlocuit astazi politicul care, dupa a doua conflagratie mondiala, luase locul religiei. In sistemul actual, stapanii si regizorii unor roluri date presei sunt fara chip. Astfel, instanta de decizie si de corectie nu se expune. Procesul de dominare se doreste a fi invizibil, lipsit de istorie.
Henry Kissinger remarca faptul ca jurnalistii moderni si conducatorii politici au tendinta de a se concentra asupra „crizelor de moment“, pentru ca sunt produsul unui sistem de educatie care nu pune accent pe istorie. Kissinger considera ca „studiul istoriei si al religiei - disciplinele cele mai pertinente pentru a forma oameni apti sa guverneze - este neglijat“.
Propaganda este pentru democratii ceea ce violenta este pentru dictaturi, considera Noam Chomsky. Mass-media sunt astazi un camp de lupta intre informare, pe de o parte, si manipulare si propaganda, pe de alta parte. Domneste confuzia. Nu de putine ori voit. Si astfel apare liberul arbitru, guvernatul, derutat, dar nu indiferent, care, in locul unei surse „independente“ de informare, pe care nu o intelege, dar o suspecteaza de obedienta de natura financiara, prefera sa se recunoasca dependent de ceea ce crede el insusi. Bine sau rau.
Iar, daca Henry Kissinger deplangea neglijarea istoriei si a religiei de catre guvernanti si jurnalisti, guvernatii fac tot mai des apel la aceste discipline, spre disperarea celor dintai si spre bucuria noastra.
Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA
