Pentru a putea stabili relatii interpersonale de calitate, bazate pe o comunicare eficienta este necesar sa poti fi deschis, sa-ti dezvalui sentimentele, motivele, opiniile, sa fii receptiv la feedbackul oferit de ceilalti. Toate acestea solicita incredere in sine. Cu cat o persoana isi sporeste increderea in sine cu atat aceasta este mai dispusa sa-si asume riscurile asociate autoexpunerii si expunerii la opiniile celorlalti.
De ce este atat de dificil sa-ti exprimi deschis sentimentele si ideile si sa accepti o comunicare deschisa din partea celorlalti?
De exemplu, relatia sef - subordonat. Daca subordonatul isi dezvaluie adevaratele sentimente i se poate cere sa actioneze in conformitate cu acestea, asumandu-si mai multa responsabilitate. El se poate teme ca nu va fi capabil sa faca fata acestei responsabilitati sporite, ceea ce se va concretiza intr-un esec personal. Pe de alta parte, daca subordonatii isi sporesc gradul de autonomie, asumandu-si initiative si responsabilitati sporite, seful trebuie sa-si modifice comportamentul pentru a sprijini schimbarea ce se petrece cu subordonatii sai. Pe masura ce acesta devine tot mai mult un egal al subordonatilor sai, prin delegarea responsabilitatilor, va primi tot mai putina recunoastere a statutului sau din partea acestora, ceea ce ii poate afecta increderea in sine. Astfel, atat pentru sef cat si pentru subordonati exista tendinta de a reveni la tipul de relatii traditional, in care subordonatii trebuie sa faca ceea ce le spune seful si, in schimb, responsabilitatea ii revine acestuia din urma.
Dezvoltarea competentelor in comunicare si in stabilirea de relatii interpersonale de calitate, ca si sporirea pe aceasta baza a gradului de autonomie a subordonatilor si obtinerea de performante individuale si organizationale superioare, necesita incredere in sine. Trebuie sa ai incredere in tine pentru a accepta riscurile pe care le implica o relatie deschisa si sincera.
Dezvoltarea increderii in sine
Increderea in sine nu este un scop in sine. De altfel, numai o incredere in sine moderata, bazata pe autocunoastere, pe recunoasterea atat a calitatilor cat si a limitelor proprii poate fi eficace. Supraevaluarea potentialului propriu, ca si subevaluarea acestuia vor conduce la esec.
Sporirea increderii in sine este un proces ciclic iar pasii necesari sunt urmatorii:
• recunoasterea anxietatii
• identificarea mecanismelor defensive
• procesul de schimbare prin folosirea comportamentelor compensatorii adecvate
Recunoasterea anxietatii
Primul pas in cresterea increderii in sine il constitutie recunoasterea situatiilor carora le sunt asociate sentimente de anxietate.
Anxietatea este o emotie negativa care se manifesta atunci cand o persoana este nesigura in ceea ce priveste capacitatea sa de a evita durerea fizica sau psihologica. Anxietatea se caracterizeaza prin ingrijorare permanenta, irascibilitate, dureri de cap frecvente, lipsa energiei in fata dificultatilor si capacitate redusa de raspuns in situatiile tensionate. Adesea i se asociaza si sentimentul de inadecvare datorita faptului ca individul se percepe ca fiind incapabil sa faca fata unei multitudini de situatii.
Mecanismele defensive
Mecanismele defensive sunt metode de a evita sau reduce anxietatea fara a face fata de fapt situatiei care o produce. Ele protejeaza individul dar nu construiesc sentimentul de adecvare. De exemplu, teama de a vorbi in public poate fi redusa prin evitarea acestor situatii.
Deoarece comportamentele defensive reduc anxietatea, ele devin prin repetare obisnuinte puternice, extrem de rezistente la schimbare. Constientizarea mecanismelor defensive pe care le utilizam este un pas important in sporirea stimei fata de sine si in perfectionarea modului in care comunicam.
Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive sunt:
• Evitarea. De exemplu, un manager nou promovat poate utiliza o parte disproportionata din timpul sau pentru activitati ce tineau de vechiul sau post, in loc sa se ocupe de problemele mai putin familiare si in consecinta mai dificile ale noului sau post.
• Reprimarea. Aceasta este utilizata pentru a impiedica constientizarea motivelor si sentimentelor considerate nepermise sau nedorite. De exemplu, un manager isi poate reprima supararea fata de seful sau deoarece exprimarea acesteia nu este, in general, socialmente acceptata in cadrul organizatiilor. Aceasta il poate face sa se simta deprimat, sa fie nejustificat de dur fata de subordonatii sai sau sa neglijeze sa furnizeze anumite informatii unui coleg.
• Proiectia. Acest mecanism defensiv consta in transferarea sursei de anxietate de la individ la mediu. Astfel, un manager poate simti ca seful sau, colegii, subordonatii sunt suparati pe el, in loc sa constientizeze ca de fapt el este cel suparat. Daca ceilalti sunt ostili, atunci desigur, agresivitatea sa este justificata ca o reactie de autoaparare.
• Regresia. Aceasta consta in recurgerea la un comportament care asigura satisfacerea unor nevoi de nivel inferior atunci cand individul se confrunta cu o situatie care ii provoaca anxietate. Regresia se poate manifesta la un manager care, pus in fata unei situatii dificile, incepe sa se preocupe de dimensiunile biroului sau sau de grosimea covorului.
• Rationalizarea. Este cel mai utilizat mecanism defensiv. Oamenii isi inventeaza adesea scuze pentru actele lor sau explicatii ale frustratiilor. De exemplu, un manager care nu a fost promovat poate gandi ca aceasta nu are nici o legatura cu abilitatile sale manageriale, ci este efectul faptului ca nu a jucat tenis cu seful sau, asa cum au facut alti colegi.
Procesul de schimbare
Dupa ce o persoana recunoaste situatiile care ii provoaca anxietate si sentimente de inadecvare precum si comportamentele defensive pe care le utilizeaza, urmatorul pas este cel de limitare a folosirii acestor comportamente. Dar acest lucru sporeste anxietatea. In aceasta situatie se utilizeaza comportamentele compensatorii. Acestea sunt folosite temporar, discontinuu, pana cand tensiunea se reduce. Cateva dintre cele mai utilizate comportamente compensatorii sunt:
• comportamentele orale, cum sunt fumatul si ingestia de alimente
• consumul de bauturi alcoolice
• somnul
• discutarea problemelor cu o persoana empatica
• exercitiile fizice
• retragerea in fantezie etc.
Numai discutarea problemelor si exercitiile fizice par a fi legate de cresterea increderii in sine. Discutarea problemelor poate duce la descoperirea unor alte perspective asupra lor care pot genera comportamente care sa sporeasca sentimentul de adecvare, iar exercitiile fizice pot construi o parere mai buna despre propriul corp, care e strans legat de conceptul de sine.
In confruntarea cu anxietatea care insoteste utilizarea comportamentelor defensive este important sa crezi ca poti face fata situatiilor de care te temi, ca poti fi adecvat. In locul temerilor trebuie puse planuri realizabile. Incearca sa vizualizezi procesul schimbarii si nu incerca sa evaluezi imediat rezultatul eforturilor tale. In loc sa te intrebi daca ceilalti vor raspunde favorabil la actiunile tale, incearca sa te bucuri de ceea ce faci. Daca iti va place ceea ce faci, vei fi mai putin preocupat de efecte. In timp, acestea vor fi cele pe care le doresti.
Dezvoltarea increderii in sine a subordonatilor
Increderea in sine a subordonatilor poate fi dezvoltata prin crearea simultana a trei conditii:
• Manifestarea de catre manager a preocuparii si atentiei fata de nevoile subordonatilor
• Definirea si intarirea unor limite clare de actiune si responsabilitate pentru subordonati. Managerul trebuie sa comunice subordonatilor ce se asteapta de la ei, care este atitudinea lui fata de rolul si munca sa, ce simte in legatura cu progresele pe care le inregistreaza subordonatii, etc.
• Respectarea initiativelor subordonatilor de catre manager, adica incurajarea asumarii de initiative si responsabilitati in cadrul limitelor stabilite.
Crearea acestor conditii presupune ca managerul sa accepte ca subordonatii vor comite greseli, cel putin la inceput, dar numai prin infruntarea si depasirea dificultatilor acestia isi vor sporii increderea in sine.
Prin incurajarea initiativei individuale de catre manager subordonatii isi vor putea atribui succesele grupului, ceea ce le va spori increderea in sine. Pe de alta parte, pentru ca acest proces sa aiba loc, trebuie definite adecvat limitele in care initiativa se poate manifesta, astfel incat sa nu existe neclaritati in definirea succesului.
Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA
