Importanta dezvoltarii normale a limbajului

[Nuti Bejan]

Daca ne gandim ca limbajul reprezinta activitatea de comunicare intre oameni, atunci ne putem da seama de importanta dezvoltarii normale a acestuia.
Limbajul poate fi verbal (scris, oral, chiar si limbaj intern) si non-verbal (prin gesturi, mimica, asa numitul limbaj mimico-pantomimic). Iar daca ar fi sa caracterizam limbajul, ne-am gandi la trei aspecte: fonetic (particularitatile sonore ale limbajului), lexical (insusirea cuvintelor) si gramatical.

In mod normal, copilul inca din primele zile de viata, incepe sa comunice cu cei din jur : initial prin tipete, sunete guturale, gangurit; apoi silabe si chiar cuvinte, dar care nu au o semnificatie pentru el; in jurul varstei de 10 luni - un an, incepe sa spuna cuvinte cu adresa precisa (simboluri verbale). Dupa varsta de 1 an este o dezvoltare rapida a limbajului, dar tot acum pot fi observate si intarzieri ale dezvoltarii, sau chiar absenta acestuia, situatii in care este foarte important un examen pedo-psihiatric.

Tulburari ale limbajului pot apare din foarte multe cauze. Un copil care a suferit la nastere, din diferite motive, sau care a avut o greutate mica la nastere, poate avea astfel de tulburari. Uneori, daca in familia unui copil sunt cunoscute cazuri de intarziere in dezvoltarea limbajului, atunci si el poate avea astfel de intarzieri. O stimulare deficitara a limbajului, poate fi alta cauza de intarziere. Gemenii vorbesc mai tarziu, precum si baietii. Este cunoscut faptul ca, in general, fetele vorbesc mai repede, se exprima mai usor decat baietii. Mai sunt si alte cauze: copiii care nu aud bine, care sunt in familii numeroase, care sunt mutati dintr-o tara in alta, care au tulburari ale aparatului fonator etc. Este foarte important sa fie depistata cauza tulburarii de limbaj, pentru a putea lua masura cea mai eficienta in vederea corectarii.

Cele mai cunoscute tulburarilor de limbaj sunt: tulburari ale limbajului expresiv, tulburari mixte de limbaj expresiv si receptive, tulburarea fonologica, balbismul.

Tulburarile limbajului expresiv (de exprimare a limbajului) se caracterizeaza clinic printr-o dificultate in a invata cuvinte noi, de aceea are si un vocabular sarac, format doar din cateva cuvinte; este dificil pentru el sa-si exprime nevoile, dorintele etc.; atunci cand se exprima o face prin propozitii scurte, cu numeroase greseli gramaticale, iar discursul poate fi urmarit cu dificultate, este greu de inteles.

In cazul tulburarile mixte de limbaj expresiv si receptiv (de exprimare si intelegere a limbajului) se adauga dificultatea de a intelege limbajul vorbit de ceilalti; nu intelege sensul cuvintelor, explicatiile sau comenzile pe care le dau cei din jur; dar intelegerea limbajului non-verbal nu este afectata.

In tulburarea fonologica apare o dificultate sau incapacitate de a emite corect anumite sunete (l, r, s, z), sau a unor combinatii de sunete (ps, ts, ks). Poate exista si o dificultate in pronuntarea unor silabe sau a unor cuvinte. Dificultatea in pronuntarea literei R este cunoscuta si sub numele de rotacism; pentru S, Z, J, PS, TS, KS este sasaiala sau sigmatismul; atunci cand vorbirea este pe nas avem rinolalia.

Balbismul sau balbaiala se poate manifesta prin repetarea sacadata a unei silabe de la inceputul unui cuvant sau al unei fraze (ex. ma-ma-ma-mama); incapacitatea de a pronunta o silaba sau un cuvant, parca este blocat (ex. m-m-m-mama), iar atunci cand acest blocaj este depasit, restul cuvantului sau al frazei parca izbucneste; dar, de cele mai multe ori, cele doua forme de balbism se asociaza, dand nastere unei forme mixte de balbism.

Pentru toate aceste tulburari de limbaj este foarte importanta diagnosticarea cat mai precoce, stabilirea daca sunt doar tulburari de dezvoltare sau sunt secundare unor alte cauze organice (ex. traumatisme, boli neurologice etc.). Foarte important este efectuarea unui diagnostic diferential cu intarzierea mintala, autismul, tulburari emotionale etc. Am intalnit cazuri cu autism la care lipsa limbajului era pusa doar pe seama unei intarzieri mintale. De aceea este foarte important examenul pedo-psihiatric.

Daca nu sunt corectate, aceste tulburari pot duce la tulburari de invatare a scrisului, cititului, dificutati de comunicare cu ceilalti. La un moment dat, copilui isi da seama de tulburarea pe care o are si atunci poate deveni neatent, agitat, complicandu-se cu tulburari emotionale si de comportament. Atunci cand se asociaza si cu alte tulburari, interventia este mai dificila, de aceea, este de preferat ca tratamentul sa se faca de la o varsta cat mai mica.

Foarte importanta este colaborarea parintelui cu pedo-psihiatru, dar si cu logopedul, pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune.

Articol realizat de Dr. Nuti Lacramioara Bejan, psihiatru
Cabinet de psihiatrie pediatrica si consiliere psihoterapica - Dr. Nuti Lacramioara Bejan

...

---

Alte subiecte postate de Nuti Bejan

Tulburarile de personalitate

[Gabriela]

...