Recent, in timp ce-mi faceam cumparaturile intr-un hipermarket, m-am surprins ezitand in fata rafturilor cu diverse produse alimentare. Desi as fi vrut sa ma bucur de placerea cumparaturilor, din cauza ca in minte imi apareau tot felul de mesaje despre gradul de toxicitate a aditivilor folositi in prelucrarea acestora, ma plimbam ici si colo fara sa indraznesc sa cumpar ceva.
In acel moment am realizat ca receptarea unui numar foarte mare de mesaje care ma avertizau in privinta pericolului de a consuma alimente nesanatoase avea un efect negativ. Eram bulversata si nu ma mai bazam pe propriile alegeri.
In fiecare zi receptam mii de mesaje care au ca scop schimbarea atitudinilor nostre, suntem supusi astfel unui amalgam de informatii, multe dintre ele contradictorii. Desi de cele mai multe ori nu ne dam seama, suntem influentati in alegerile nostre de argumentele folosite in aceste mesaje si raspundem printr-un comportament dorit de emitatorii acestora.
Persuasiunea este o tehnica de influenta psihosociala folosita in comunicare, cu ajutorul careia emitatorul unui mesaj doreste sa convinga cu argumente receptorul acelui mesaj de a-si schimba atitudinea, ideile sau actiunile in favoarea emitatorului.
In general argumentele folosite persuasiv raspund intereselor emitatorului, asa ca acestea sunt doar partial verificabile, fapt ce le aduce totusi nota de autenticitate.
Persuasiunea a fost folosita de-a lungul timpului atat in mesajele politice, religioase, morale, cat si in mesajele cu caracter de marketing.
Acest tip de mesaje este eficient pentru ca atentia receptorului este directionata spre propriile avantaje si nu-si mai pune intrebari in legatura cu avantajele emitatorului.
Chiar daca de cele mai multe ori persuasiunea este orientata spre realizarea propriilor interese, deci intr-un scop negativ, sunt si cazuri cand este folosita in scopuri pozitive. Dar chiar si in aceste cazuri, emitatorul castiga mai mult decat receptorul.
De exemplu, organizatiile guvernamentale propun programe prin care se doreste schimbarea comportamentelor alimentare nesanatoase.
Probabil va veti intreba si ce e rau in asta?
Ne intoarcem asupra intrebarii “ce interese sunt satisfacute prin modificarea acestor comportamente”?
Daca luam in considerare doar resursele financiare necesare: studiului noilor boli aparute in urma alimentatiei nesanatoase, sustinerii serviciilor medicale; compensarii medicamentelor etc, in mod sigur vom intelege cine are mai mult de castigat.
Niciun mesaj care foloseste persuasiunea nu va spune insa ca organizatiile guvernamentale castiga prin implementarea acestor programe, ci dimpotriva se va vehicula mesajul ca este un program in beneficiul populatiei.
De cele mai multe ori cei care ne persuadeaza sunt chiar parintii, prietenii sau profesorii. Aceste persoane, la care ne raportam ca modele, ne influenteaza prin exprimarea propriei opinii in legatura cu un anumit subiect, opinie pe care si-au format-o prin contactul cu mijloacele mass media. Datorita relatiei dintre noi si aceste persoane suntem dispusi sa le investim cu credibilitate, fapt ce conduce la modificarea convingerilor in sensul dorit de emitator.
Persuasiunea este eficienta mai ales cand emitatorul intruneste anumite caracteristici: pare ca are intentii sincere, este credibil, are calitati fizice, este atractiv prin similitudinea parerilor si se remarca prin vorbire rapida si fluenta.
Tipul de mesaj folosit de emitator are si el o importanta foarte mare, mai ales raportat la segmentul de populatie caruia se adreseaza. Astfel, s-a dovedit ca persoanele cu un nivel scazut de educatie vor fi mai receptive la mesajele emotionale, pe cand cei cu un nivel ridicat de educatie vor reactiona la mesajele rationale. De asemenea, cu cat gradul de sugestibilitate a receptorului este mai mare, cu atat mesajul persuasiv va fi mai usor integrat si aceeptat.
Cum se poate opune receptorul influentelor persuasiunii nedorite?
Un prim pas ar fi identificarea corecta a entitatii care are cele mai mari avantaje si evaluarea daca avantajele secundare sunt semnificative pentru receptor si sunt indeajuns pentru a nu-l mai interesa ce obtine emitatorul.
Un alt pas, la fel de important, este stimularea receptorului in gasirea de contrargumente, astfel, se obtine o atitudine care va fi folosita ori de cate ori este nevoie.