Copilul meu se balbaie

[Gabriela]

"Sunt extrem de nelinistita din cauza ca fetita mea are greutati in pronuntarea corecta a unor cuvinte. Deseori, cand vrea sa-mi spuna ceva, se poticneste la inceputul cuvantului si repeta prima silaba de cateva ori pana reuseste in final sa transmita ceea ce doreste. Desi ii spun sa nu se grabeasca, ca o ascult, parca si mai mare devine efortul ei de a vorbi. De multe ori, dupa ce mi-a spus ceea ce dorea, o rog sa repete corect. Atunci apare un blocaj si nu vrea sa mai vorbeasca deloc. Sunt ingrijorata pentru ca in curand va merge la gradinita, are deja 3 ani, si copiii vor glumi pe seama ei."

Balbismul (balbaiala) este o tulburare de comunicare, caracterizata prin dificultate de vorbire sau limbaj, inadecvata pentru etatea vorbitorului. In timpul comunicarii apar repetitii frecvente ale sunetelor sau silabelor. De asemenea, fluenta mai poate fi perturbata de pauze in interiorul cuvantului, de cuvinte produse cu un exces de tensiune fizica sau de repetarea de cateva ori a unor intregi cuvinte monosilabice.

Exista si tendinta de a inlocui cuvantul considerat problematic prin cuvinte sau propozitii substitut (circumlocutiuni).
A avea un copil care se balbaie este dureros pentru parinti, si nu sunt putini cei care se invinovatesc pentru instalarea acestei tulburari, considerand ca nu si-au asumat foarte bine rolul de parinte.

Deseori, parintii raspund prin atitudini nocive la dificultatea pe care o prezinta copilul lor: il ironizeaza, ii dau sfaturi (de a repeta corect) sau afiseaza o falsa indiferenta. Acestia sunt factori care ii intaresc convingerea copilului ca are o problema si il ancoreza mai puternic in aceasta.

Abordarea cu indiferenta a problemei copilului, considerandu-se ca aceasta se va rezolva de la sine, nu pacaleste copilul. Dimpotriva, acesta va crede despre comportamentul parintilor ca este dezaprobator si eforturile lui de a pronunta mai bine vor creste, ceea ce va conduce la o accentuarea a tulburarii.

In general, tulburarea nu se instaleaza dintr-o data, ci gradual, progresand in functie de raspunsul anturajului sau. Daca, atunci cand se balbaie copilul, parintii isi intorc privirea, se incrunta, il intrerup, vorbesc in locul lui sau ii pun mai multe intrebari pentru a afla ce vrea sa spuna, acesta va resimti intreaga presiune, fapt ce ii va spori dificultatea.

Studiile arata un debut in copilarie: 90% pana in varsta de 7 ani din care 50% din cazuri inainte de 3 ani. Debutul coincide cu perioada de achizitie cea mai intensiva a vorbirii si limbajului.
Tulburarea poate sa apara si la varsta adulta, in urma unui accident cerebral sau a unui traumatism.

Balbaiala se poate instala brusc, intre o zi si o saptamana pentru 50% dintre cazuri, si exista o relatie intre debutul brutal si severitatea ei. Cu cat debutul este mai brutal cu atat creste posibilitatea de a dura mai mult.
Pe masura ce copilul devine constient de dificultatea in vorbire, pot apare mecanisme de evitare a disfluentelor si raspunsuri emotionale.

Sunt cativa factori genetici care cresc riscul de a se instala aceasta tulburare: constitutia copilului, sexul – raportul este de 1 fata balbaita la 4 baieti balbaiti, ereditatea – prezenta unei rude de gradul intai balbaite multiplica cu 3 riscul de a fi balbait.

Sunt foarte importanti si factorii de mediu care pot favoriza instalarea tulburarii la copil: nivelul emotional ridicat din cauza unor dispute conjugale la care asista, tensiuni ale parintilor datorita somajului, decesul unei persoane de care este legat afectiv etc, necesitatea de a invata o limba noua din cauza mutarii intr-o alta tara, ritmuri prea rapide de invatare, privitul la TV (emisiuni care arata violenta) etc.

Ideea ca acesti copii se vor vindeca spontan fara a fi nevoie sa se actioneze asupra tulburarii lor este gresita. Balbaiala este prin natura sa o tulburare ciclica si multi parinti confunda perioadele de acalmie cu vindecarea, fapt care-i face sa apeleze destul de tarziu la un logoped. Cu cat se actioneza mai precoce, cu atat sansele de a scapa mai repede de disconfortul creat de aceasta tulburare cresc. Un specialist logoped poate ajuta atat copilul cat si parintele pentru depasirea cu succes a acestei probleme.

Pentru a micsora riscul instalarii balbaielii este indicat ca parintele:
- sa pastreze contactul vizual, cand copilul incearca sa transmita ceva;
- sa foloseasca un debit verbal incetinit, favorabil fluentei, fara presiunea timpului, oferindu-i astfel un model copilului;
- complexitatea lingvistica sa fie adaptata varstei copilului;
- sa-i ofere copilului un mediu relaxant in care invatarea sa se faca prin joc.

---

Alte subiecte postate de Gabriela

voluntariat - Youth for Justice
AU PAIR - MAREA BRITANIE
Catoptrophobia - Teama de oglinzi
Agresivitate prin inducerea sentimentului de vinovatie
Un punct de sprijin pentru familiile cu copii cu autism

[Ina]

Ce mai ajuta in terapia balbismului este hipnoza. Copiii intra singuri in transe hipnotice atunci cand sunt absorbiti de ce fac, cand se uita la tv, cand isi imagineaza ca sunt printese, Spiderman etc.
Dar le poti spune in timp ce sunt relaxati (spre ex cand se duc la culcare), sa isi imagineze cum vorbeste printesa X corect, fluent, si cum poate sa faca si ea la fel. Iei ca ex o propozitie pe care tocmai ce a spus-o balbaindu-se si o pui sa o repete "asa corect ca si printesa". Si repeta corect! Astfel copilul capta incredere in ceea ce face.
Asta ca ideee. In schimb, vizita la un psiholog sau logoped care foloseste tehnica aceasta e mai mult decat binevenita.
In Bucuresti nu stiu nici un logoped specializat in hipnoza (am stat printre ei ani de zile), dar psihoterapeuti sunt destui (de preferat unul care lucreaza si cu copii).

[raluca79]

Balbaiala este o tulburare mai grava de vorbire si apare mai frecvent la baieti fata de fete. Ea are trei forme: clonica, tonica si mixta. In balbaiala cronica apar intreruperi ale cursivitati vorbirii, determinate de prelungirea sau repetarea unor sunete si silabe. In forma tonica apare un blocaj la nivelul primului cuvint din propozitie prin prezenta unui spasm articulatoriu de lunga durata.
Forma mixta este mai grava, deoarece sint prezente caracteristicile primelor doua, cu predominarea uneia dintre ele.
Printre cauzele balbaielii mentionam o serie de factori de natura psihologica ca: traumele psihice (sperieturi, emotii, soc pe fondul unei constitutii fizice debile sau ale unei imaturitati afective); stari conflictuale de lunga durata, care creeaza o permanenta stare de neliniste. In logopedie se mentioneaza si ereditatea ca factor al balbaielii, dar este greu de precizat. De asemenea, intirzierile in dezvoltarea psihofizica generala, tulburarile endocrine, traumatismele suferite in timpul nasterii, bolile infecto-contaginoase pot constitui un fond favorizant instalarii balbaielii prin actiunea factorilor nocivi anterior mentionati.
In situatia cind balbaiala devine constientizata de catre logopat, acesta o traieste ca pe o drama interioara ce se poate transforma in logonevroza. Aceasta afecteaza intreaga personalitate a subiectului si prezinta o simptomatologie mai complexa.

[raluca79]

In incercarea de a explica geneza si simptomatologia balbaielii au fost elaborate o serie de teorii printre care:
a) balbaiala are la baza afectarea unei componente centrale ce este determinata si de tulburarile anatomo fiziologice;
b) balbaiala se incadreaza in categoria tulburarilor de evolutie a limbajului si se prezinta ca un efect al intarzierii in aparitia vorbirii (Froschels,Pichon,S.Borel-Malsonny);
c) balbaiala are o natura ereditara (Gutzman, Nadoleczny);
d) balbaiala are o componenta nevrotica si este un efect ala cesteia;
e) balbaiala ca act al vorbirii se desfasoara pe principiul reflexologic.
Balbaiala se manifesta dominant prin repetarea unor silabe la inceputul si mijlocul cuvantului cu prezentarea unor pauze intre acestea determinate de spasme scurte sau prin aparitia spasmelor de lunga durata la nivelul aparatului fonoarticulator care impiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. De cele mai multe ori fenomenele de balbism insotite de existenta unor sunete sau silabe parazitare ce imprima un aspect accentuat si dezagrabil vorbirii. In toate formele de balbaiala apar si o serie de fenomene secundare precum spasmele de la nivelul aparatului fonoarticulator evidentiate prin miscarea usoara a buzelor inaintea pronuntarii cuvantului, grimase, incordare faciala si corporala, rigiditate sai gestica exagerate, schimbarea culorii, transpiratie abundenta, agitatie si nervozitate, tulburari de somn, dereglari ale ritmului respirator, tendinte de a vorbi in timpul inspirului, etc. Asemenea fenomene ce agraveaza balbaiala sunt mai frecvente la adult si la adolescent.
O mentiune aparte merita sa ocupe in cadrul cauzelor balbaielii, stangacia sau fenomenele de contrariere a stangaciei care pot sta la baza si altor handicapuri de limbaj cum sunt: dislalia, disgrafia, dislexia, tahilalia, bradilalia, tumultus sermonis.
Acest fapt se poate explica prin ceea ca in producerea proceselor psihice intre cele doua emisfere cerebrale se stabilesc raporturi de subordonare, una se manifesta ca dominanta, iar cealalta ca subordonata. Activitatea de limbaj este si ea dependenta de una din cele doua emisfere. Limbajul ca functie puternic localizata se realizeaza la nivelul emisferei drepte la stangaci si in stanga la dreptaci. Din cercetari rezulta ca pentru constituirea limbajului oral si scris, dominanta emisferei stangi prezinta o mai mare insemnatate.