Debut:
- debut tipic intre etăţile de 2 şi 7 ani;
- in 98% din cazuri debutul survine inainte de etatea de 10 ani.
Simptome:
- perturbare in fluenţa normală si in timpul de structurare a vorbirii, care este inadecvat pentru etatea individului
- repetiţii frecvente sau prelungiri ale sunetelor sau silabelor;
- disfluenţă a vorbirii incluzand interjecţii;
- cuvinte intrerupte (de ex., pauze in interiorul unui cuvant);
- blocaj audibil sau mut (pauze complete sau incomplete in vorbire);
- circumlocuţiuni (adică, substituiri de cuvinte cu scopul de a evita cuvintele problematice);
- cuvinte produse cu un exces de tensiune fizică;
- repetarea unor intregi cuvinte monosilabice (de ex., „eu, eu, eu, eu il văd");
- perturbarea fluenţei interferează cu performanţa şcolară sau profesională ori cu comunicarea socială;
- intensitatea perturbării variază de la o situaţie la alta si adesea este mai severă cand există o presiune specială de a comunica (de ex., prezentarea unui referat la scoală, intervievarea pentru angajarea intr-un serviciu);
- poate fi acompaniat de mişcări motorii (de ex., clipit, ticuri, tremor al buzelor sau al feţii, nutaţia (clătinarea) capului, mişcări respiratorii, strangerea pumnilor).
Cauze:
- factori genetici, un istoric familial al tulburarilor de comunicare, creste probabilitatea balbismului;
- stresul sau anxietatea exacerbează balbismul;
- dificultăţile in vorbire pot fi asociate cu deteriorarea auzului sau cu un alt deficit senzorial ori cu un deficit verbomotor.
Efecte:
- deteriorarea funcţionării sociale poate rezulta din anxietatea asociată, din frustrare ori din stima de sine scăzută;
- vorbitorul poate incerca să evite balbaială prin mecanisme lingvistice (de ex., prin modificarea ritmului vorbirii, evitarea anumitor situaţii speciale de a vorbi, cum ar fi telefonatul sau vorbitul in public ori evitarea anumitor cuvinte sau sunete);
- poate limita alegerea profesiei sau avansarea;
- pot aparea mecanisme de evitare a disfluentelor si răspunsuri emoţionale.
(sursa: DSM-IV)