Problema autoimunitatii induse de vaccinuri in autism

[Gabriela]

Marturie in fata Congresului SUA – 6 aprilie 2000

Vijendra K. Singh, Ph.D.
Department of Biology & Biotechnology Center
Utah State University, UMC 4700
Logan, Utah 84322

Astazi voi vorbi despre problema autoimunitatii induse de vaccinuri in autism, o boala devastatoare care a fost in mare parte ignorata de comunitatea medicala si de guvernul federal mult timp, cu toate ca incidenta autismului creste intr-un ritm alarmant. Aproximativ jumatate de million de americani, mai ales copii, si inca alte milioane de oameni in toata lumea sufera de autism, o boala dramatica ce afecteaza sever functiile superioare ale creierului : interactiunea sociala, comunicarea, limbajul, imaginatia si cognitia. Boala este o afectiune neuro-psihica pe viata, cu consecinte devastatoare atat pentru pacient, cat si pentru familia sa. Povara financiara este uriasa pentru familiile care ingrijesc copii cu autism.

Autismul este definit ca o disfunctie idiopatica a creierului, ceea ce inseamna ca etiologia (cauza) acestei difunctii nu este cunoscuta. Nu exista o cauza unica, clara a autismului. Eu tind sa cred ca autismul este o disfunctie complexa, in care autoimunitatea impotriva propriului creier joaca un rol-cheie. Astazi, in ciuda lipsei aproape totale de finantare, autoimunitatea este ipoteza cea mai intens investigata in autism. Aceasta datorita faptului ca tratarea autoimunitatii s-a dovedit a fi eficace in ameliorarea copiilor cu autism. Astfel, spre deosebire de studiul geneticii ( care s-a dovedit ineficace), cercetarea autoimunitatii a adus ameliorari semnificative in starea indivizilor cu disfunctii de tip autist. In consecinta, am creat recent termenul de “ Autism Autoimun (AA)” care se refera la acea subcategorie a autismului care are o etiologie (cauza) autoimuna. Mai mult de atat, exista dovezi stiintifice care arata ca acest autism autoimun poate fi rezultatul actiunii nocive a vaccinurilor la copiii care prezinta regresie de tip autist.

Autoimunitatea este o reactie imunitara anormala, in care sistemul imunitar este convertit si facut sa atace organe din propriul corp. Este un mozaic extrem de complicat de interactiuni intre celule si molecule ale sistemului imunitar. Organismul incepe sa produca anticorpi impotriva sa, rezultand in distrugerea propriilor organe si tesuturi. Raspunsul autoimun este responsabil, de exemplu, pentru boli ca lupusul; cercetarile mele au aratat ca un raspuns similar este explicatia modificarilor prezente in creierul persoanelor cu autism.
Bolile autoimune se identifica prin mai multi factori. Cel mai important factor este prezenta “autoanticorpilor organo-specifici” (Nota trad : adica a autoanticorpilor directionati impotriva anumitor organe precise ale propriului corp – de exemplu impotriva creierului in autism, impotriva celulelor pancreasului endocrin in diabetul de tip autoimun, impotriva celulelor rosii din sange in anumite tipuri de anemie autoimuna). Acesti autoanticorpi au fost identificati si la pacientii cu disfunctii de tip autist.
In acest scop, am efectuat analize de laborator la aprox. 400 persoane ( pacienti cu autism si persoane sanatoase pentru comparatie ). Am descoperit ca pana 80% din copiii cu autism au autoanticorpi la structuri specifice ale creierului, in particular la o proteina a creierului care se numeste “proteina de baza a mielinei” (PBM). PBM este componenta principala a tecii de mielina care inconjura fibrele nervoase si joaca rolul de izolator electric al acestora. ( Nota trad : transmisia influxului nervos de-a lungul fibrelor nervoase in organismul uman are la baza un mecanism bio-electric si poate fi asemanata cu transmisia curentului electric prin cablurile electrice familiare noua. Asa cum cablurile electrice trebuie sa fie izolate la exterior pentru o buna functionare, tot asa si fibrele nervoase din organismul omenesc au la exterior o teaca izolanta din punct de vedere electric, care se numeste mielina.)
Mielina este absolut esentiala pentru desfasurarea normala a functiilor superioare ale creierului. Acesti anticorpi sunt prezenti frecvent (65-85%) la copiii autisti si numai foarte rar (0-5%) la copiii normali sau la pacienti cu alte boli. In consecinta, am postulat ca autismul implica un raspuns autoimun specific la PBM – un asalt imunitar care afecteaza negativ formarea mielinei in creierul aflat in dezvoltare al copiilor, modificand astfel functiile celulei nervoase din creier. Aceasta dezorganizare conduce, in final, la aparitia autismului.

Autoimunitatea este, in mod obisnuit, declansata de factori externi ca infectiile virale. Anticorpii virali sunt un mijloc excelent de studiu al infectiilor virale in diferite boli. Cu toate acestea, astfel de studii nu au fost efectuate in autism pana de curand. Datorita studiului meu in curs, am devenit interesat in a cerceta o legatura intre virusi si autoimunitate in autism.
Am stabilit astfel doua intrebari specifice :
1. Prezinta copiii cu autism un raspuns hiperimun (sau o crestere de anticorpi) pentru un virus specific ?
2. Exista o relatie intre anticorpii virali si autoanticorpii impotriva creierului in autism ?

Am condus un studiu construit cu grija care sa raspunda la aceste doua intrebari. Pe scurt, am facut doua observatii foarte importante ca raspuns al celor doua intrebari : in primul rand, exista intr-adevar, la copiii cu autism, un raspuns hiperimun si acesta se refera in mod specific la virusul rujeolei (Pojarului) (VR), dar nu si la celelalte virusuri testate [ virusul herpes-6 (HHV-6), virusul rubeolic (RV) si virusul citomegalic (CMV)] si, in al doilea rand, exista o asociere intre anticorpii anti - virus rujeolic si anticorpii impotriva proteinei de baza a mielinei (PBM), adica cu cat nivelul anticorpilor impotriva virusului rujeolic este mai mare, cu atat mai mare este probabilitatea ca autoanticorpii impotriva PBM sa fie prezenti in sange.
Cu cateva luni mai devreme, in acelasi an (februarie 1998), descoperisem ca multi din copiii cu autism au anticorpi fata de o proteina specifica din triplul vaccin rujeola-oreion-rubeola (ROR). Acesti anticorpi virali erau, de asemenea, corelati cu titruri pozitive de autoanticorpi la PBM din creier. Aceasta a fost, probabil, prima proba de laborator care dovedea legatura dintre virusul rujeolic sau dintre vaccinul ROR si autoimunitatea la copiii cu autism.
Toate aceste observatii m-au facut sa avansez ipoteza ca autismul ar putea fi cauzat de un raspuns autoimun declansat de vaccinul rujeolic sau de triplul vaccin rujeola-oreion-rubeola. Din pacate, din cauza lipsei de fonduri, n-am putut sa extind acest studiu si progresul lui a stagnat.
Cand am facut o prezentare stiintifica a primelor mele descoperiri, o conexiune vaccin-autism a devenit si mai evidenta.
Am compilat un studiu de supraveghere a copiilor afectati de vaccinuri care prezentau regresie de tip autist pe baza declaratiilor familiilor acestor copii.
In mod surprinzator, pana la 93% din cazurile raportate au prezentat simpome de tip autism la scurt timp dupa vaccinare ( 52% dupa triplul vaccin ROR, 33% dupa triplul vaccin DTP si 8% dupa ROR sau/si dupa DTP). Restul de 7% cazuri nu erau legate de vaccinuri. Intr-adevar, daca aceste cifre sunt corecte, ele conduc la concluzia imposibil de evitat ca aceste vaccinuri pot declansa autoimunitatea din autism.
Aceasta n-ar fi prima data cand vaccinurile sunt incriminate in boli sau disfunctii diverse. Exista literatura medicala destul de semnificativa care leaga vaccinurile de bolile autoimune. Mai mult de atat, un studiu epidemiologic recent publicat in Journal of American Medical Association (numarul din 8 martie) descrie “extra-imunizarea” printre copiii americani si o considera un factor ce contribuie la aparitia afectelor adverse ale vaccinurilor. Conexiunea intre vaccinuri si autism nu face exceptie de la aceste efecte adverse.

In concluzie, dovezile ce se acumuleaza rapid incrimineaza puternic autoimunitatea in autism, autoimunitate care, in multe cazuri, poate fi rezultatul actiunii vaccinurilor.
Exista posibilitatea unei infectii rujeolice atipice in autism, dar dovezile sugereaza, de asemenea, o infectie produsa de vaccinul ROR.
Fara rezerve, eu recomand ca acest Comitet Congresional sa revizuiasca toate informatiile si sa studieze ipoteza ca siguranta vaccinurilor nu a fost de fapt niciodata evaluata corespunzator de catre companiile farmaceutice care le produc. Daca acest lucru se dovedeste adevarat, atunci noi, ca societate, trebuie sa acordam o atentie imediata acestei probleme. In caz contrar, o epidemie de autism este o amenintare reala. Ar trebui sa actionam fara greseala in acest sens deoarece autismul este in crestere vertiginoasa si vaccinarile, mai ales excesul de vaccinuri, ar putea explica aceasta crestere.
Declansarea autismului (sau a regresiei de tip autist) post-vaccinare n-ar mai trebui privita ca o simpla coincidenta, asa cum o fac in prezent oficialii federali in domeniul sanatatii. Trebuie sa gasim noi metode de a opri efectele adverse ale vaccinarii, inclusiv autismul. Avand in vedere numarul de 500.000 cazuri de autism in SUA, cercetarea in domeniul autoimunitatii si nu cercetarea in domeniul geneticii a avut deja un impact puternic asupra sanatatii acestor persoane. Din moment ce autoimunitatea indreptata impotriva creierului este gasita in pana la 85% din cazurile de autism, cercetarea in domeniu ar putea ajuta un numar de aprox. 425.000 de americani care sufera de autism. De aceea, este urgenta nevoie de a promova cercetarea autoimunitatii in autism. Aceasta recomandare este in contrast cu opiniile agentiilor federale si ale fundatiilor private mari (Cure Autism Now si National Alliance for Autism Research) care si-au propus in mod eronat sa finanteze doar cercetarea genetica.
In final, indemn Comitetul Guvernamental de Reforma sa se angajeze in a gasi solutii la problemele existente in cercetarea autismului si cer membrilor Comitetului sa aiba o atitudine vizionara si ofere speranta oamenilor care sufera de autism.
Esenta vietii este sa ne pese, sa avem grija de altii.

(Articol tradus din limba engleza de dr. Anca Nitulescu)

Comentariul traducatoarei :
In fata numarului tot mai mare de cazuri de autism regresiv la copiii din SUA, Comitetul de Reforma al Congresului American a audiat, in ultimii ani, un numar de persoane care au legatura cu fenomenul : fie medici si cercetatori in domeniu, fie parinti ai copiilor care au dezvoltat autism.
Vijendra K. Singh este unul din cercetatorii care au evidentiat existenta autoimunitatii indreptate impotriva tesutului cerebral (a creierului) in autism; el aduce dovezi ce incrimineaza triplul vaccin rujeola-oreion-rubeola in declansarea acestor modificari.

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Sunt atat de furioasa incat ...!
Nu stiu ce-mi place, de obicei au ales altii pentru mine!
Dreptul la propriile alegeri!
Agresivitate prin inducerea sentimentului de vinovatie
Oare eu sunt de vina?