In ce limba vorbim unui copil cu deficit de limbaj, dar unui copil cu TSA (tulburare din spectrul autist)?
Copilul cu autism, ca oricare alt copil, are nevoie de iubire, de multa iubire neconditionata!
Ne-am obisnuit cu noi asa cum suntem, ne iubim si ne acceptam conform parerii pe care ne-am facut-o despre noi insine, iar copilul nostru e de dorit sa fie cel putin tot atat de bun, frumos si destept ca noi sau ceva mai mult. De cele mai multe ori viata pare cruda si nedreapta.
Se intampla ceva cu copilul nostru si nu intelegem prea bine ce. Constatam ca nu vorbeste si de multe ori recurgem la mecanisme de aparare cum ar fi: „la fel s-a intamplat cu un var care a vorbit abia la 5 ani”.
Un fenomen destul de intalnit, in practica, este deficitul de limbaj la copii ce provin din familii multietnice. Discutand aspectul cu colegii filologi, profesori de limbi straine, acestia m-au sfatuit sa recomand parintilor folosirea limbii materne, urmand ca abia dupa varsta de 6-7 ani sa se introduca limba paterna.
Logopezii, multi dintre ei, recomanda la randul lor sa se vorbeasca intr-o singura limba atat cu copilul cat si acasa, in familie.
Cele mentionate mai sus sunt aplicabile in toate cazurile de deficienta de limbaj, indiferent daca vorbim despre un copil cu TSA sau nu.
In primul an de viata copilul incepe sa rosteasca silabe, cuvinte simple, astfel incat in jurul varstei de 3 ani are un vocabular format, un vocabular uzual care-i permite sa comunice nevoi sau actiuni simple. Sunt insa acele situatii cand copilul comunica prin tipete si gestica, nu pronunta cuvantul care denumeste obiectul dorit sau actiunea. In aceste situatii parintii, care inteleg nevoile copilului si le satisfac, ajung traducatori – situatie foarte convenabila si rapid acceptata de copil.
A vorbi, a invata sa vorbesti inseamna sa cresti, a creste presupune asumarea de responsabilitati - si asta nu este chiar pe placul uni copil.
De obicei in jurul varstei de 3 ani parintii incep sa caute o gradinita pentru a inscrie copilul, aici, printre altele, se pretinde ca prichindelul sa vorbeasca. Cu acest prilej se ajunge la logoped, la psiholog si, in multe cazuri, se da la o parte perdeaua de ceata. Noua lumina ne poate tulbura foarte tare pentru ca se spulbera sperantele, visele, asteptarile.
Sunt cazuri in care rezolvarea este usoara, este suficient sa se aleaga comunicarea cu copilul in limba materna, la care se adauga 1-2 sedinte de logopedie pe saptamana si includerea in programul unei gradinite. In aceste cazuri fericite, in cateva luni, copilul va ajunge sa recupereze deficitul verbal, sa comunice si sa achizitioneze un bagaj de cuvinte corect si progresiv ca dificultate.
Cat de usor sau de greu este pentru familiile multietnice sau apartinand grupurilor minoritare din Romania sa gaseasca specialisti vorbitori ai limbii lor materne (sau limba vorbita de familia copilului)?
Cel putin in acest moment avem excelenti specialisti vorbitori de limba germana, maghiara, rusa, acestea fiind si limbile materne ale multor conationali. Nu cunosc, in acest moment, pentru celelate grupuri minoritare ca alta alternativa decat limba romana.
Pentru cei care nu au alternativa de a gasi specialisti vorbitori ai unei limbi specifice etniei le recomand, fie ca le place fie ca nu, sa vorbeasca in casa, nu doar cu copilul, limba romana.
Sa renunti temporar la obiceiul de a vorbi in casa cu familia limba materna, poate fi greu, dar sprijinul oferit copilului va fi de mare importanta si rezultatele nu vor intarzia sa apara.
Folosirea si insusirea limbii romane poate aduce mari avantaje familiilor multietnice sau apatinand grupurilor minoritare pentru ca:
- pot avea acces la programele in derulare pentru sprijinul copiilor si adolescentilor cu TSA,
- gasesc mult mai usor specialisti si persoane de sprijin,
- ofera copilului sansa de a se dezvolta si exprima intr-o limba majoritara fara a-l limita la grupul de apartenenta,
- ofera copilului sanse sa fie acceptat de egalii de varsta,
- ofera copilului sanse de integrare sociala.
Autor: Victoria C. Ion, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie - Victoria C. Ion