Copiii, delfinii si delfinoterapia

[Mihaela Naidin]

Terapia cu delfini a inceput inca din anul 1978, initiatorul ei fiind doctorul David Nathanson, terapia care ulterior a devenit celebra datorita rezultatelor inregistrate in tratarea cazurilor de autism. In aceasta situatie, delfinul este folosit ca stimul pentru a genera anumite comportamente pozitive dar si ca recompense pentru eforturile depuse.
Prietenia dintre om si delfin este foarte veche, poate tot atat de veche ca prietenia dintre om si caine. Dateaza in orice caz din preistorie desi este dificil de a stabili perioada exacta.
Unele mentiuni cu privire la delfini, intalnim in operele marilor ganditori ai antichitatii.
De exemplu, Plinius ce Batran, in lucrarea sa intitulata „Histoire Naturelle” (Istoria naturala) scria: „delfinii nu sunt prietenosi numai fata de om; lor le place muzica si ii incanta armonia sunetelor scoase de instrumente, in special de orga hidraulica. Pentru el, omul nu reprezinta un dusman; ei vin in fata navelor si se intrec in viteza.”
Despre Ulise, cunoscut in Odiseea lui Homer, se spune ca purta un inel ce avea gravat chipul unui delfin care i-ar fi salvat fiul de la inec.
Intamplari redate din legendele Greciei antice, vorbesc despre regasirea de catre delfini intr-o grota submarina, a logodnicei zeului marii, Poseidon, care in semn de cinstire a aprins pe cer constelatia „Delfinul”(figura de mai sus).
Romanii, grecii ca si alte popoare din antichitate, ii incrustau in monede si medalii, medalioane, ii cantau in poezie sau ii zugraveau in picturi, prezentandu-i uneori purtand razboinici pe spate, printre valurile inspumate ale marilor si oceanelor.
Datorita acestor intamplari, interesul omului fata de aceste animale a fost atat de mare din toate timpurile incat s-au facut diferite studii pentru a le cunoaste cat mai bine comportamentul.
Creierul delfinilor seamana cu creierul omului in ceea ce priveste forma, dimensiunile si numarul circumvolutiunilor. Dimensiunea creierului delfinului (Tursiops truncatus) la nastere este comparabila cu cea a copilului in aceeasi perioada. Dar talia delfinului creste mult mai rapid decat la om.
Greutatea totala a creierului se apreciaza in valoare absoluta cu greutatea corporala. Conform acestui raport, inteligenta delfinului urmeaza dupa cea a omului, dar daca se ia in considerare faptul ca delfinul traieste in mediul acvatic, unde greutatea corpului este mult mai usoara, atunci el il depaseste mult si pe om.
Creierul delfinului are dimensiuni destul de considerabile (greutatea creierului delfinului este mai mare decat la om), datorita dezvoltarii deosebite a centrilor legati de auz, procesarea sunetelor si producerea lor. Creierul uman prezinta o dezvoltare a acelorasi zone dar intr-o masura mai mica.
Datorita acestui fapt, ei au mari disponibilitati psihofiziologice si pot fi usor dresati.
Delfinii dispun de o sensibilitate deosebita ceea ce ii da capacitatea de a resimti nevoile speciale ale pacientului. Ei folosesc semnalele de ecolocatie atat pentru a se orienta in apa, cat si pentru a explora obstacolele din calea lor; utilizeaza timpul scurs intre emiterea ciclurilor si intoarcerea ecoului pentru a determina distanta pana la obiectul reperat. Tot prin intermediul sonarului lor biologic, delfinii analizeaza corpurile umane si sesizeaza diferentele. Ei actioneaza asemeni unor catalizatori care determina nivelul ludic si emotional al participantilor la terapie.
Atentia delfinului poate fi mentinuta circa 25 - 30 minute, ea putand fi comparata cu cea a unui copil de varsta prescolara. Deoarece reactioneaza ca un mamifer cu un sistem nervos supra - dezvoltat, atentia lui devine ineficienta numai in momentul in care metoda celui care aplica sistemul de capturare este fara elemente ludice suficiente.
Programele din centrele unde se realizeaza terapia cu ajutorul delfinilor au ca scop recuperarea copiilor si adultilor cu deficiente severe, imbunatatirea conditiilor de viata si integrarea lor in societate.
Sedintele se desfasoara sub indrumarea unui terapeut specializat, dar se poate observa ca capacitatea innascuta a delfinilor de a-si schimba modul de actiune atunci cand interactioneaza cu persoanele care au probleme speciale de sanatate, sunt capabili sa diferentieze nevoile acestor oameni si sa le trateze corespunzator.
Eficacitatea maxima a contactului dintre om si delfin se observa la copii. Cei marcati de serioase dificultati de comunicare – precum autistii sau hiperactivii – au in general un slab respect de sine si lipsa de incredere in propriile forte, atunci cand se afla in spatii deschise si in mediul natural, intrucat au impresia ca nu pot controla acest spatiu.
Activitatile sunt predefinite cu scopul de a imbunatati capacitatile fizice, cognitive si de comunicare, pentru a conduce la o crestere a increderii in sine si la o diminuare a anxietatii si depresiei.
Inotul impreuna cu delfinii calmeaza spasmele, induce o stare de relaxare generala a organismului si reda increderea in fortele proprii.
Terapia cu ajutorul delfinilor a dus la prelungirea timpului de concentrare al copiilor autisti, precum si la atragerea lor catre agreabila companie, catre joc si comunicare. Adica, un mare pas inainte, pe calea ameliorarii starii lor de sanatate.
Programul de lucru cu delfinii include si activitati la tarmul marii, in apa sau activitati de grup cu caracter educational si terapeutic (la care pot participa unii membri ai familiei pacientului) se bazeaza pe nevoile individuale ale copiilor. Acestora le sunt prezentate activitati educationale si recreationale si de asemenea le sunt introduse si diferite strategii de invatare pentru a mari abilitatile cognitive, motorii si de comunicare. Sindromul Down, problemele severe de auz, paralizia cerebrala, problemele de vedere, afectiunile coloanei vertebrale, precum si alte boli se pot ameliora sau chiar vindeca cu ajutorul delfinilor si al personalului special pregatit in acest scop.
Delfinii permit o acceptare neconditionata a fiecarui participant. Ei sunt catalizatorii care stimuleaza nivelul de joaca si cel emotional al participantilor din cadrul terapiei. Aceste abilitati vor fi imbunatatite cu ajutorul delfinilor, atat in apa, cat si la mal. Familiile sunt si ele antrenate sa-si ajute copiii sa se descurce cu propriile lor deficiente si sa devina sustinatori morali.
Desi in Romania, aceasta terapie pare o utopie, in “indepartatele tinuturi de soare pline” exista numeroase programe care permit accesul copiilor spre aceasta metoda, acestia fiind implicati si in ingrijirea si bunastarea gingaselor mamifere acvatice.

Autor: Lect. univ. drd psiholog Mihaela Naidin

[raluca79]