Paula H. locuieşte împreună cu părinţii în localitatea Sîngeorzul Nou, are cinci ani şi patru luni şi a fost diagnosticată cu autism la începutul anului 2009. Părinţii au înscris-o pentru terapii de recuperare specifice la “Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism Micul Prinţ” Bistriţa imediat după diagnosticare şi au făcut demersurile necesare pentru angajarea tatălui pe post de asistent personal, dat fiind faptul că minora are nevoie de însoţire permanentă şi parcurge de trei ori pe săptămînă 70 de km (10 pe jos – din Sîngeorzul Nou spre (şi dinspre) gara din Lechinţa şi 60 cu trenul – dus –întors pînă la Bistriţa) pentru a ajunge la şedinţele de terapie din Bistriţa.
Însă cererea depusă de părinţi la primărie în luna aprilie 2009 a fost respinsă pe motiv că nu există fonduri pentru angajarea asistentului personal. Aşa cum a reţinut şi instanţa în sentinţa civilă nr. 53/CA/2010 din 19 februarie 2010, legea 448/2006 rep. prevede la articolul 40 (1) că autorităţile publice locale au obligaţia să “prevadă şi să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite asistentului personal”, de care persoanele cu handicap sever sunt dependente.
Astfel, drepturile persoanelor cu handicap sunt totuşi protejate de lege, chiar dacă sunt ignorate de autorităţile locale.
(sursa: Autism Romania)
