Debut si evolutie:
- poate avea loc inca din perioada prescolara, dar poate surveni oricand inainte de etatea de 18 ani, insa debutul dupa adolescenta este rar;
- dureaza minim 4 saptamani;
Manifestare:
- detresa excesiva recurenta la separarea de casa sau de persoanale de atasament major;
- nevoia de contact permanent cu cei de care sunt atasati, vor sa stie tot timpul unde se afla acestia, cer detalii chiar si la telefon (unde esti?, ce faci?, cand te intorci?);
- dorinta intensa de reunire cu persoanele de referinta, deseori fantezii de reunire;
- unii indivizi devin extrem de nostalgici si de neconsolati, mergand pana la punctul de a fi nefericiti, cand sunt departe de casa;
- cand sunt separati de casa sau de persoanele de atasament major, in functie de etatea lor, indivizii pot avea frici de animale, de monstri, de intuneric, de banditi, de hoti, de rapitorii de copii, de accidente de circulatie, de calatorii cu avionul ori de alte situatii care sunt percepute ca prezentand un pericol pentru integritatea familiei sau a lor insisi;
- frica de a nu fi pierduti si de a nu se mai reuni niciodata cu parintii lor;
- sunt comune preocuparile in legatura cu moartea si cu faptul de a muri, se pot plange de faptul ca nimeni nu-i iubeste si nu are grija de ei, si ca doresc sa fie morti;
- evita sa calatoareasca singuri departe de casa sau de alte locuri familiare;
- pot fi refractari sau pot refuza sa mearga la scoala sau intr-un camping, sa viziteze sau sa doarma in casa amicilor lor ori sa faca comisioane;
- pot fi opozitionisti in situatiile in care sunt fortati sa se separe de persoanele de atasament;
- pot prezenta un comportament „adeziv", stand strans lipiti de parinti si urmarindu-i ca o „umbra" in jurul casei sau cerand cuiva sa stea langa ei cand merg in alta camera din casa;
- deseori pretentiosi, intrusivi si necesitand permanent atentie;
- adesea dificultati in mersul la culcare si pot insista ca sa stea cineva langa ei pana adorm in curs ul noptii;
- au cosmaruri al caror continut exprima fricile individului (de ex., distrugerea familiei prin foc, crima sau alta catastrofa);
- acuze somatice, precum durerile de stomac, durerile de cap, greturile si varsaturile, intalnite la copii, iar la adulti simptomele cardiovasculare, cum ar fi palpitatiile, ameteala si senzatia de lesin;
- uneori copiii cu aceasta tulburare sunt descrisi ca fiind extrem de constiinciosi, complianti, dornici sa placa;
- desi adolescentii cu aceasta tulburare, in special barbatii, pot nega anxietatea in legatura cu separarea, aceasta se poate reflecta in activitatea lor independenta limitata si in refuzul de a pleca de acasa;
- la indivizii mai in etate, tulburarea poate limita capacitatea persoanei de a rezolva schimbarile in circumstantele sale de viata (de ex., mutare, casatorie);
- adultii cu aceasta tulburare sunt de regula excesiv de concentrati asupra copiilor si sotului (sotiei) si experienteaza un disconfort considerabil cand sunt separati de ei.
Cauze:
- copiii cu anxietate de separare tind a proveni din familii strans unite;
- unele evenimente stresante (de ex., moartea unei rude sau a unui animal favorit, maladia unui copil sau a unei rude,
schimbarea scolii, mutarea intr-un cartier nou sau imigrarea).
Efecte:
- cauzeza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, scolar (profesional) ori in alte domenii importante de functionare;
- pot prezenta in mod recurent izolare sociala, apatie, tristete ori dificultate in concentrare in activitate sau in joc;
- refuzul de a merge la scoala poate duce la dificultati scolare si la evitare sociala;
- cererile excesive ale copilului devin adesea o sursa de frustrare parentala, ducand la resentimente si conflicte in familie;
- dispozitia depresiva este frecvent prezenta si poate deveni persistenta cu timpul
- tulburarea poate precede aparitia panicii cu agorafobie.
(Sursa: DSM-IV)