Anxietatea ca trasatura indica o persistenta relativ stabila, accentul cazand pe diferentele individuale sau comportamentul anxios ce-i caracterizeaza pe diferiti indivizi.
Dar, anxietatea se poate referi si la un complex de reactii sau raspunsuri – o stare tranzitorie sau o conditie a organismului care poate fluctua in timp in intensitate, iar in acest caz discutam despre anxietate ca stare.
Anxietatea ca particularitate stabila a persoanelor (trait anxiety) este considerata o dimensiune care afecteaza nemijlocit eficienta functionala a sistemului cognitiv. In general i se atribuie o combinatie negativa in legatura cu performanta, indiferent ca este vorba de performantele academice sau profesionale.
In orice activitate pe care o desfasuram, reactia anxiogena constituie o conditie mai mult sau mai putin prezenta, dar existenta. Uneori sunt sunt usor de identificat cauzele (prezentarea la un examen, contactul cu o situatie necunoscuta etc.), pe cand alteori raman necunoscute.
Anxietatea fundamentala este o atitudine caracteriala (sau trasatura dupa Cattel) obtinuta in urma repetarii unor reactii specifice caracteristice.
Anxietatile specifice sunt reactii nevrotice la situatii de conflict bine motivate, determinate, care nu altereaza structura personalitatii. Astfel se pot distinge:
- anxietate fundamentala (sau nevroza caracteriala);
- anxietatati specifice (sau nevroze simple, situationale).
Anxietatatile specifice pot fi provocate de o cauza reala si consta din reactii nevrotice din partea indivizilor ale caror relatii personale sunt netulburate, la situatii conflictuale de moment. Exista o relatie neadecvata intre situatia conflictuala si reactia nevrotica, aceasta relatie lipseste in nevroza caracteriala. Cea mai usoara provocare poate determina o reactie din cele mai puternice.
Anxietatea fundamentala continua sa existe chiar daca nu exista nici un stimul.
Desi formulele de manifestare ale anxietatii sau de protectie impotriva acesteia sunt nenumarate si variaza de la individ la individ, anxietatea fundamentala este mereu mai mult sau mai putin aceeasi, variind doar in extensiune si in intensitate. Aceasta poate fi descrisa prin senzatia de a fi mic, insignifiant, abandonat, periclitat, intr-o lume care se arata plina de abuzuri, inselaciune, atacuri, umilinta, tradare si invidie.
Anxietatea fundamentala sta la baza tuturor relatiilor cu oamenii. Se manifesta printr-o neincredere fata de toata lumea, care se poate disimula in convingerea superficiala ca oamenii in general sunt placuti, iar aceasta convingere poate coexista cu instituirea mecanica de bune relatii cu ceilalti; dispretul profund fata de toata lumea se poate camufla in dispozitia de a-i admira pe toti.
Anxietatea fundamentala are implicatii precise in atitudinea individului fata de sine si fata de ceilalti. Aceasta inseamna izolare emotionala, cu atat mai greu de suportat cu cat ea coincide cu un simtamant de slabiciune intrinseca a Eului. Aceasta inseamna o slabire a veritabilei temelii a increderii in sine si poarta germenul unui conflict potential intre dorinta de a se increde in ceilalti si imposibilitatea de a o face, din cauza profundei suspiciuni si a ostilitatii fata de ei. Din cauza slabiciunii sale intrinseci, individul doreste sa arunce toata responsabilitatea pe altii, doreste sa fie protejat si ocrotit, in timp ce, pe fondul ostilitatii fundamentale, exista mult prea multa neincredere pentru ca aceasta dorinta sa fie dusa la bun sfarsit. Astfel, el isi cheltuie cea mai mare parte a energiei intru asigurarea linistii.
Cu cat mai insuportabila este anxietatea, cu atat mai meticuloase trebuie sa fie mijloacele de protectie.
Exista in societatea noastra patru modalitati principale prin care o persoana incearca sa se protejeze impotriva anxietatii fundamentale: afectiunea, supunerea, puterea, retregerea.
Afectiunea securizanta poate fi subdivizata in orice forma si poate servi ca o protectie puternica impotriva anxietatii. Deviza este: “Daca ma iubesti, nu ma vei lovi”.
Supunerea poate fi subdivizata dupa cum se refera sau nu la anumite persoane sau la institutii.
Aceasta poate exista in supunerea la traditii, la ritualurile unei religii sau la cerintele unei persoane puternice, adica in ascultarea de reguli sau de cerinte. Atitudinea respectiva poate lua forma lui „trebuie sa fie bun”. Poate fi forma mai generala de conformare la dorintele potentiale ale tuturor persoanelor si de evitare a orice ar putea sa genereze resentimente. In asemenea cazuri individul isi reprima critica la adresa celorlalti, este dispus sa se lase a fi el insusi obiect de abuz, fara discriminare. Deviza supunerii este : “Daca ma predau nu voi fi lovit.”
Puterea. Individul cauta sa obtina securitatea prin castigarea in fapt a puterii, ori prin succes, posesiuni, admiratie, superioritate intelectuala. Deviza este: “Daca am putere, nimeni nu ma poate lovi”.
Retragerea din lume inseamna realizarea independentei fata de ceilalti, fata de treburile exterioare. Aceasta independenta poate fi dobandita, de exemplu, prin acumularea de proprietati. Dar exista de obicei o ingrijorare exagerata legata de savurarea acestora, ele fiind pastrate cu zgarcenie, pentru ca reprezinta singura modalitate de a fi protejat impotriva tuturor eventualitatilor.
Un alt mijloc care serveste acelasi scop al independentei exterioare este restrangerea la minimum a trebuintelor.
Independenta, in rapot cu trebuintele interne, poate fi dobandita, de exemplu, prin sfortarea individului de a se detasa emotional de oameni, asa incat nimic sa nu-l poata lovi sau descumpani. Acesta inseamna reducerea la tacere a propriilor trebuinte emotionale sau renuntarea la propriile dorinte. Deviza este “Daca ma retrag, nimeni si nimic nu ma poate lovi”.
Aceste tentative de protejare impotriva anxietatii fundamentale pot conduce la instalarea unei nevroze. Dar aceasta depinde de intensitatea lor.
Asadar, nevroza se produce doar in cazurile in care conflictul dintre dorintele individuale si cerintele sociale genereaza anxietate si daca tentatiile de a risipi anxietatea conduc in schimb la tendinte defensive care, desi la fel de imperative, sunt totusi incompatibile una cu alta.
Autor: Constanta Vasile, psiholog
Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA
