Poate fi agresivitatea prevenita sau redusa?!

[CONSTANTA VASILE]

Pentru ca atenteaza la viata umana, studiul agresivitatii si a metodelor de reducere a acesteia are o imensa relevanta sociala si individuala.
Agresivitatea nu este un raspuns automat, programat, ci comporta o determinare multipla, bio-psiho-socio-culturala.
De aici unii autori au derivat concluzia ca ea ar putea fi prevenita sau cel putin redusa. Inainte de toate ne intrebam totusi care sunt metodele?

1. Ipoteza catharsis-ului este urmatoarea: violenta poate fi inhibata, anulata prin actiuni substitutive:
a) vizionarea de spectacole sau scene violente, idee sustinuta inca din antichitate de Aristotel;
b) la nivelul imaginarului, prin opere de arta cum ar fi: literatura, pictura, sculptura, idee promovata de Freud;
c) inhibarea agresivitatii pe baza consumarii energiei fizice prin sporturi, munca fizica, diferite jocuri, etc. (Platon).
S-a constatat insa ca aceste forme "social acceptate" isi dovedesc insa ineficienta.
In primul caz, vizionarea de spectacole sau scene violente nu reduce violenta, ci o influenteaza, o accentueaza. Iata un caz real. F.C.G. (13 ani), din Alexandria, pe 26 ianuarie 2003, in miez de noapte, s-a trezit brusc din somn, a luat dintr-o vitrina un cutit si a injunghiat-o pe 7 ori pe sora sa de 9 ani. La intrebarea De ce a facut-o?, a afirmat ca a procedat visand, ca un personaj din filmul Scream 3, pe care-l vizionase anterior. Interpretand insa fapta sa, el si-a ucis sora din "gelozie frateasca", sora lui fiind copilul preferat, dar scenele din filmul vizionat i-au potentat faptele.
In al doilea caz, consumul agresivitatii, la nivel imaginar, poate duce doar la o diminuare a tendintelor agresive. Sa fi fost Dostoievscki un asemenea caz? Freud, intr-unul din eseurile sale aparut in 1928, il incadreaza printre nelegiuitori invocand printre altele violarea unei minore. Din complexitatea personalitatii lui Dostoievski: intensitatea deosebita a afectivitatii (liber sensibilitatea), orientarea perversa a instinctelor sale (agresivitatea), talentul artistic inimitabil (catharsisul).
In ceea ce priveste consumul energiei fizice care poate duce la reducerea agresivitatii, insa temporar.
Conform cercetarilor experimentale, rezulta nu o diminuare, ci o potentare si o intensificare a agresivitatii. L. Berkowitz (1973) si Goldstein & Arms (1971) nu au gasit dovezi consistente ca participarea la activitati sportive ar diminua agresivitatea.

2. Pedeapsa este considerata de asemenea o cale de reducere a agresivitatii; dar ea are si dezavantaje. In cadrul familiei, de pilda, un sistem educational bazat pe sanctiuni severe are un impact negativ asupra evolutiei si dezvoltarii copilului.
La nivel social, pedeapsa poate imbraca forma institutionalizata (sanctiuni juridice) sau neinstitutionalizata (oprobriu public).
Pedeapsa legala nu da mereu rezultate dorite. Din nefericire, este imposibil pentru justitie si politie sa ia cunostinta de toate actele de violenta si sa le pedepseasca corespunzator.
O serie de studii au demonstrat faptul ca ratele criminalitatii din statele ce au adoptat pedeapsa capitala nu difera de ratele criminalitatii din tarile ce nu au adoptat-o. In concluzie, pedeapsa capitala nu influenteaza ratele criminalitatii (Kenrick et al., 2002).
Recidivismul este si el un exemplu clar al esecului programului de recuperare bazat pe pedeapsa; pedeapsa a esuat in a functiona ca un mijloc eficient de intimidare a potentialilor infractori. In plus, psihopatii (ce reprezinta un esantion semnificativ in randul criminalilor violenti) nu par sa invete din amenintare sau pedepse (ei nu conditioneaza bine).

3. O alta modalitate de reducere a agresivitatii o constituie controlul armelor. Ratele omuciderii in S.U.A. (tara unde exista cel mai mare numar de posesori de arme) este de cateva ori mai mari decat in orice alta tara puternic industrializata a lumii. Conform rapoartelor F.B.I., in S.U.A., in 7 din 10 cazuri de omor sunt folosite armele. Cetatenii "onorabili" se simt terorizati si isi achizitioneaza arme pentru autoaparare; paradoxal, acest fapt le creste probabilitatea de a fi ucisi (Kenrick et al., 2002).
Comportamentul agresiv, in cea mai mare parte, se imita si se invata. O cale eficienta de reducere a agresivitatii o constituie deci reducerea efectelor invatarii sociale.
Gerald Patterson si colaboratorii sai au initiat (1997) un program eficient pentru reducerea agresivitatii la copii.
Din perspectiva invatarii sociale, scopul agresiunii este obtinerea recompenselor. Agresivitatea poate fi diminuata daca recompensele ce urmeaza comportamentului ostil sunt indepartate si se ofera alte alternative de obtinere a recompenselor. Observarea modelelor non-agresive si schimbarea atitudinilor despre agresivitate sunt doua modalitati eficiente de control al agresivitatii.
Benefice sunt de asemenea tehnicile de relaxare si tehnicile de orientare cognitivista vizand controlul propriilor ganduri si emotii ostile.
Baron (1983) mentioneaza si alte tehnici utile: formarea deprinderilor sociale si tactica raspunsurilor incompatibile (A. Neculau, 2003).
Prin formarea unor deprinderi sociale adecvate intelegem invatarea modului corect de oferire a feed-back-ului (ex.: cum sa critici constructiv) si de realizarea a unei legaturi empatice cu partenerii. Acestea traduc experienta cea mai banala a dorintelor si tendintelor legate de ceea ce este bun in om.
Principiul incompatibilitatii raspunsurilor stipuleaza imposibilitatea de a te angaja in doua raspunsuri incompatibile sau de a trai simultan doua stari emotionale incompatibile. O stare afectiva pozitiva (ex.: empatia, umorul) este un mijloc eficace de reducere a supararii sau agresivitatii evident banale, dar care creeaza o rezonanta in fata violentei.
Educatia si masurile de organizare sociala pot contribui deci la tinerea sub control a agresivitatii, acestea pot sa neutralizeze reactiile sau sa atenueze dorintele afective inferioare.

Autor: Constanta Vasile, psiholog

---

Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE

Fii Responsabil in Viata Sexuala
Ortorexia-Obsesia pentru Alimentatia Sanatoasa
Jocul Seductiei
Legatura dintre Personalitate si Minciuna
Obiectivele Tratamentului in Autism

[ecstasytm]

Buna ziua,
Scriu pentru prima data pe acest forum, si m-am autentificat tocmai pentru a pune cateva intrebari, sper la subiectul potrivit.
Intrebarea finala este legata de violenta ca rezultat al geloziei, dar m-am proptit pe subiectul acesta pentru ca un om agresiv la maturitate trebuie sa fi dat semnale inca din copilarie. Iar daca agresivitatea poate fi prevenita sau redusa, inseamna ca nu este un comportament nativ, ci dobandit, din diverse cauze, chiar nevinovate, cum ar fi explorarea unei lumi noi, intocmai cum vad copiii hainele dintr-un dulap, de ajung sa le arunce pe jos, sau cum o jucarie Lego, construita de altcineva, trebuie distrusa.
Intr-un fel "intoarcerea la origini" din societatea moderna, ii impinge pe copii sa descopere lucrurile simple. Iar o telecomanda, trebuie sa devina placa de circuite, plasticuri, baterii si led, chiar daca asta inseamna sa spargi, sa rupi, sa distrugi, adica un comportament agresiv. In schimb agresivitatea fata de alte persoane, alti copii, alte vietuitoare, cred ca este un comportament copiat, in functie de exemplele pe care le-a primit copilul, voluntar sau nu. De exemplu o palma data de catre parinte, care face copilul sa sufere fizic, il va invata ca e o pedeapsa, deci il va face sa sufere si... psihic (nu stiu cum sa exprim altfel). Astfel, daca un prieten vine si ii smulge o jucarie din mana, va da inapoi o palma, pentru ca este o pedeapsa pe care a invatat-o. Daca nu stia ce e durerea, nu stia sa o aplice mai departe, pentru ca nu ar fi cunoscut-o ca pe o reactie la un comportament considerat nepotrivit.
Sunt societati care aceepta durerea in alt mod decat societatea pe care o consideram noi moderna, care folosesc durerea pentru a isi arata curajul si maturitatea, deci comportamentul agresiv nu este privit ca ceva rau, daunator, ci este un motiv de mandrie.
Dar cred ca exista o delimitare clara intre agresivitate si violenta. Incerc sa ajung la violenta de la maturitate, intr-o societate similara cu a noastra, neluand in calcul existenta societatilor in care agresivitatea este privita ca ceva pozitiv.
Un comportament agresiv nu trebuie sa conduca neaparat la violenta. Un stil agresiv de a conduce o masina nu va trada violenta intre membrii unei familii. Poate fac eu o confuzie mare de tot, dar consider ca un comportament agresiv poate fi benefic in multe situatii in care suntem pusi zi de zi, inclusiv la o coada de la posta, unde functionara te priveste cu un plictis maxim. Pe un ton taios, aprig, clar, fara sa o strangi de gat trecand prin geam, poti sa te faci foarte bine inteles. Atitudinea agresiva a castigat in situatia asta. Atitudinea violenta nu ar fi fost benefica pentru nimeni.
Si ajung la bataia clasica a fetelor conduse in viata de diverse interese, pe care le aplica finantatorii lor, din motive considerate intemeiate sau nu. Este bataia "rupa din Rai"? Nu intreb daca fetele merita sau nu, daca se invata minte sau nu, ci daca o reactie violenta fizic este rezultatul unei agresiuni psihice din lipsa altor mijloace de razbunare.
As vrea sa fiu contrazisa in orice afirmatie in cazul in care gresesc, am plecat de la conceptia mea despre viata, nu de la studii de specialitate.
Multumesc!

[Mihai]

Un comportament agresiv nu trebuie sa conduca neaparat [...]

Ecstasy, tot ceea ce ne inconjoara este intr-un fel o reflexie a noastra. Daca in interior tu vezi lumea gri, asa va fi si in exterior. Daca in interior tu vezi lumea plina de energie, de viata, de posibilitati si de expansiune, la fel va fi si afara.

Ceilalti sunt doar o oglinda, in care te privesti, atata tot... cum si tu la randul tau, esti o oglinda, pentru ceilalti, pentru univers.

Asadar, spune-mi ce crezi despre adancurile unei persoane atunci cand ii privesti comportamentul total agresiv? Cum crezi ca este pe dinauntrul? E clar ca aceasta agresivitate vine pe un fond compensator, vrea sa ascunda altceva, vrea sa protejeze ceva din interior ( de care se poate simte complexat, poate inferior, poate vulnerabil etc.)

[...]la violenta

Violenta? Daca te referi neaparat la agresivitatea fizica, atunci da... nu va conduce neaparat acolo pt toti. Si asta pt ca aluatul este diferit pt fiecare in parte... multi altii, care nu vor recurge la violenta fizica, isi vor sublima agresivitatea, manifestand-o sub alte forme artistice, sportive, chiar si profesionale (multe cazuri cunoscute de macelari, chirurgi etc).

in care suntem pusi zi de zi, inclusiv la o coada de la posta, unde functionara te priveste cu un plictis maxim. Pe un ton taios, aprig, clar, fara sa o strangi de gat trecand prin geam, poti sa te faci foarte bine inteles. Atitudinea agresiva a castigat in situatia asta.

Intr-adevar, societatea a degenerat, si e una bolnava in marea ei majoritate.
Arunci cu o piatra... ce va face orbul indoctrinat? Va arunca inapoi. Nu ai cum altfel... ai fost conditionat de atatea si atatea generatii... nu ai cum sa faci altfel.

Vezi tu, atitudinea aceasta, per ansamblu rezolva aparent o situatie infima din viata cotidiana, dar se bazeaza pe cam aceleasi interpretari de mai sus, cum ai spus si tu de altfel... functionarei ii apare o anume teama: poate nu doreste scandal la ea la birou, poate ii e frica sa nu primeasca o reclamatie ca stie ca are alte probleme deja in derulare (si atunci isi da singura o palma, reamintindu-si ca a fost suficient de afurisita toata ziua, macar cu acest client sa fac si eu pe serviabila etc.)
insa la urma urmei, acest drum intareste aceeasi societate plina de conflicte, de interese ascunse, de atatea si atatea masti.

daca o reactie violenta fizic este rezultatul unei agresiuni psihice din lipsa altor mijloace de razbunare.

Mai degraba as spune din UNICA prezenta a unor mijloace de razbunare (caci pana una alta, doar asta poate sa faca, ca deh, barbatul e superior femeii printr-un singur aspect: cel al musculaturii), iar cel care isi depaseste starea de conditionare in care a fost aruncat de societate, acela va descoperi intr-adevar si alte mijloace de razbunare, si va recurge la altele. Insa chiar si acelea, fie ele sub alta forma (decat violenta fizica), tot reprezinta un act de razbunare, iar cel care isi va transcende sinele, va roti cadrul vietii si va intelege altfel razbunarea.. de fapt, ce va mai fi razbunarea atunci?

[ecstasytm]

Am inteles explicatiile tale legate de paragrafele citate.

Pana la urma, agresivitatea poate fi prevenita sau derusa? Sau este in genele noastre?
Sau daca e nativa, cum poate fi educata si stinsa?
Pana la urma... e bine sa prevenim agresivitatea? Sau are rolul ei intr-o societate din ce in ce mai condusa de interese meschine?

[Mihai]

Pana la urma, agresivitatea poate fi prevenita sau derusa? Sau este in genele noastre?

Eu unul sunt de principiu ca agresivitatea nu este ceva care se dobandeste in mod genetic. Exista intr-adevar niste "meme"-uri cu care ne nastem, si care vin de la stramosii nostri, prin care s-au intiparit niste elemente (daca vrei, la modul inconstientului colectiv) pe baza carora specia a evoluat, si in mod instinctiv s-a adaptat. E vorba de un set de instructiuni, prin care fiecare vietuitoare facem in mod instinctiv lucruri care nu le-a facut niciodata.

Citeste mai multe despre energii, si cum se transfera sub ochii nostri (care nu vad), despre efectul celei de-a 100a maimute:

psihologie-f45/efectul-celei-de-a-100-a-maimute-t1234.html

Bineinteles, pe parcursul vietii, din cauza diverselor tulburari si dezechilibrari hormonale apar in mod automat si schimbari ale comportamentului. S-a demonstrat ca din cauza unor lipse de proteine in corp, sinapsele nu mai functioneaza in mod normal, si imediat apar "alte scurtcircuitari" care produc alte comportamente.

Citeste mai multe despre carente si lacune in corp, si cum ne afecteaza aici:

adhd-f63/adhd-si-creierul-t1043.html

Sau daca e nativa, cum poate fi educata si stinsa?

Nu cred ca se pune problema de a fi stinsa, toate fac parte din ceea ce este viata. Toate sunt dintr-un intreg. Cheia este in a le constientiza si intelege, iar atunci cand se petrec, sa devii constient, si sa le traiesti tu, si nu ele pe tine. Sa fii constient ca ti se intampla acel lucru, sa te lasi purtat in totalitatea evenimentului, iar odata constientizat, apare o putere enorma care te ajuta sa-l transcenzi, sa-l controlezi.

Pana la urma... e bine sa prevenim agresivitatea? Sau are rolul ei intr-o societate din ce in ce mai condusa de interese meschine?

Cum spuneam si mai sus, face parte din intreg, si da... are utilitatea ei. Orice din corp are utilitate, doar sa ii intelegi mecanismul, si exact precum la un exercitiu de magie, de indata ce i-ai inteles "rotitele si mecanismul" din spate... deja l-ai transcens, l-ai inteles.

Legat de societate, o mica intamplare, la care sa stai sa meditezi:

Se spune ca pe vremea lui Isus, era un mare sfant, care imprumutase din invataturile propovaduite de Cristos. Si intr-o dimineata el era la templu si predica catre oameni. Si le-a spus parabola cu obrazul palmuit sa intoarca si pe celalalt obraz. Dupa ce a terminat predica, s-a retras intr-un colt, si a stat in tacere asteptand cautatorii spirituali sa ii adreseze intrebari.

Dintr-o data, din multime s-a desprins un om, s-a dus si i-a dat o palma peste obraz.
La care, sfantul... si-a ridicat privirea, a zambit... si a intors celalalt obraz.
Omul priveste sfantul, isi face avant si ii da o palma si mai tare!! pe celalalt obraz.
Sta sfantul, se uita la el... se ridica, si il ia la bataie, si-l joaca in picioare, si-l loveste.
Dupa care, omul il intreaba: "Da', bine sfinte... nu ai fost tu cel de dimineata care ne-ai invatat, ca daca primesti o palma, sa intorci si celalalt obraz?".
Sfantul: "Iisus, m-a invatat ca daca primesc o palma sa intorc celalalt obraz, insa tu mi-ai dat si a treia palma, iar Iisus nu a mai spus nimic despre ce sa fac dupa ce primesc si a 2a palma".

Asadar, oricate reguli ai face si ai incerca sa le adaptezi in societate (astfel incat sa controlezi agresivitatea, sau orice altceva), intotdeauna, mintea umana va gasi o portita... va gasi o solutie, o cale, prin care va ocoli acel sistem de reguli.

Solutia este in acceptare, in trairea in totalitatea faptului, in constientizare, si in a ajunge la "eu te traiesc pe tine agresivitate", ci nu "eu sunt posedat de tine agresivitate".

Si, ca sa ma intelegi concret in ce directie arat, iti sugerez sa citesti:

foarte pe scurt si introductiv
relaxare-f29/meditatia-t276.html

ulterior sa participi la evenimente de genul:
workshop-f35/introducere-in-mantra-si-meditatie-t625.html
optimizare-f37/seminar-de-tehnici-energetice-reiki-cristale-meditatie-t1279.html

Si.. nu uita, viata este aici si acum, singurul care exista este momentul prezent. Trecutul si viitorul sunt doar concepte ale mintii, ele nu exista, nu vor exista, si nici nu au fost... fii in prezent, traieste in totalitate.

[Mihai]

Cu cat vei incerca sa respingi un anume comportament, sa-l ascunzi si sa te debarasezi de el, cu atat mai mult va veni mult mai des in gandul si-n actiunile tale.

Nimic nu e de inlaturat in mod direct si voit (si ma refer aici de vointa aceea mentala). Lasa-le sa se intample, insa fii acolo, si observa-le.

Ulterior, vei vedea cum incet, incet... vei putea sa le gestionezi in voia ta.

[Mihai]

Aaa, si apropo de conditionari ale societatii, si tipare cu care am fost incarcati, gunoaie care le purtam in mod inconstient cu noi, iata ceva interesant:



PARADÍGMĂ s. v. exemplu, învăţătură, model, pildă.

CUM SE NASTE O PARADIGMA

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru.
Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost:
"Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

Iti suna cunoscut?

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"- Albert Einstein

[ecstasytm]

Aaa, si apropo de conditionari ale societatii, si tipare cu care am fost incarcati, gunoaie care le purtam in mod inconstient cu noi, iata ceva interesant:

PARADÍGMĂ s. v. exemplu, învăţătură, model, pildă.

CUM SE NASTE O PARADIGMA

[...]

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"- Albert Einstein

Nu neaparat "lucrurile au fost asa aici".
Ma gandesc la rasism, mai exact la ura fata de oamenii cu pielea neagra. Noi am avea motivele pentru care am dezvolta o aversiune fata de tigani de exemplu, care sa fie "mostenita" in felul in care au "mostenit" maimutele comportamentul. Pun ghilimele pentru ca toate erau in viata, nu e vorba de vreo mostenire genetica, ci de copierea comportamentului.
Ma intorc la rasism. Cu aversiunea fata de negri se poate aplica "nu stiu, lucrurile au fost intotdeauna asa ACOLO", pentru ca, cel putin pana in trecutul foarte apropiat, abia vedeai un negru prin romania, si in nici un caz nu au facut aici probleme pe care le-au facut in america, asa incat sa preluam comportamentul in mod justificat.

[Mihai]

Rasismul si ura fata de negri... un alt subiect, care este dezbatut de atata timp si probabil va fi dezbatut mult inainte, daca nu se vor sparge anumite bariere mentale, anumite conditionari impuse de societate, de familie, de biserica, de asa-zisa religie etc.

Intotdeauna este mintea cea care separa si diferentiaza... daca ai sta sa traiesti in afara mintii, ai vedea ca nu ar mai aparea: tu esti alb, eu sunt negru, el este tigan etc. am fi toti parti ale aceluiasi intreg.

Crezi ca undeva afara in natura, un plop ar fi deranjat de un stejar? Ar exista toti in acelasi univers, ar fi parte a constiintei universale.

Pe Pamant, exista atatea lumi cate minti exista! Fiecare minte nu seamana una cu cealalalta... Si fiecare minte genereaza si creeaza o alta lume, un alt iad... care nu se suprapune cu alta lume creata de alta minte. E simplu...

[ecstasytm]

"Crezi ca undeva afara in natura, un plop ar fi deranjat de un stejar? Ar exista toti in acelasi univers, ar fi parte a constiintei universale. "


Nu, dar mai mult ca sigur ca ar fi deranjat de o planta care ii "fura" nutrientii, ca si in cazul hotilor... umani. Doar ca dureaza mii de ani sa transmita informatia si altor plante, si nu au un limbaj sau o interactiune, ci doar isi dezvolta mijloace de aparare, adica se adapteaza conditiilor.
Majoritatea am fost amenintati cand eram mici de un parinte, sau de o bunica, unchi sau ce-o fi fost, ca daca mai bagi degetul in nas, esti dat la tigani. etc. Eu nu mai tin minte, dar mi-am format o aversiune fata de ei din alte cauze, subiective, nu doar din povestile altora, deci nu pot sa zic ca am copiat un comportament. Probabil ca, totusi, au contribuit si prejudecatile generale, pentru ca altfel le-as fi zis "oameni rai", nu tigani. Si nu am absolut nici o problema cu vreun negru care traieste printre noi, dar daca as fi crescut in Bronx mai mult ca sigur ca nu aveam nici o treaba cu tiganii. Probabil as fi fost neagra daca as fi trait in Bronx

Sta in natura omului sa imparta pe categorii. Orice.