Comportamentele violente la copii si adolescenti pot include: crize de furie violente, agresivitate fizica, batai, amenintari de a rani alte persoane (inclusiv ganduri de omucidere), folosirea armelor, cruzime fata de animale, incendierea, distrugerea intentionata a proprietatii si vandalismul.
Factorii care conduc la manifestari violente la copii si adolescenti includ: comportament violent sau agresiv anterior, abuz fizic sau sexual, violenta acasa sau in comunitate, factori genetici, expunerea la violenta prin mass-media (TV, filme etc), consum de alcool si alte droguri, detinerea unor arme acasa, stres in familie (saracia, destramarea familiei, somajul, lipsa suportului social), leziuni cerebrale care apar in urma unor raniri.
Copiii care sunt sub incidenta unor factori de risc prezinta: furie intensa, pierderea frecventa a calmului, iritabilitate extrema, impulsivitate crescuta, toleranta scazuta la frustrare.
Furtul
Furtul reprezinta o alta categorie de comportament care creaza probleme copiilor si adolescentilor. Parintii se intreaba ce ii determina pe copii sa fure si in ce masura copilul lor este considerat un « delincvent » datorita acestui comportament.
Pana la varsta de 5 ani, atunci cand copilul intelege iar eul sau este format, se poate considera o normalitate ca cel mic sa-si insuseasca ceva care ii starneste interesul. Uneori copilul la acesta varsta fura cate ceva si ca sa atraga atentia parintilor asupra lui. Este bine ca parintii sa-i invete pe copii despre dreptul la proprietate si respectarea celorlalti. De asemenea, parintii reprezinta modele pentru copiii lor.
Nu este bine ca acestia sa le dea copiilor exemple negative de tipul: a aduce pixuri sau diverse obiecte de la serviciu acasa, a se lauda cu greseala unei vanzatoare de a lua mai putini bani de la cumparator.
Dar, desi au invatat ca a fura este gresit, copiii mai mari sau adolescentii fura din diverse motive.
Un copil poate fura pentru:
- ca simte nedreptatit fata de fratii lui in privinta atentiei sau a cadourilor primite,
- a se afirma in fata prietenilor,
- a face cadouri familiei sau prietenilor,
- a fi acceptat de grupul de colegi, prieteni,
- ca nu vor sa mai depinda de nimeni, asa ca isi iau singuri ceea ce au nevoie.
In aceste situatii copilul/adolescentul are nevoie de mai multa atentie din partea parintilor si este bine ca parintii sa faca in asa fel incat copilul sa se simta cu adevarat un membru important al familiei.
Amenintarile
Amenintarile sunt o alta categorie de comportamente inadecvate care pot avea consecinte negative asupra copilului/adolescentului.
Acestea sunt tot un mod de a atrage atentia, dar uneori sunt ca o reactie la ranire, respingere sau atacuri percepute de copil.
Multe din amenintarile pe care le fac copiii nu sunt duse la indeplinire, sunt insa unele cazuri in care se intampla tragedii din cauza punerii in aplicare a acestor amenintari.
Situatiile potential periculoase sau de urgenta includ amenintari:
- cu ranirea sau omorarea cuiva,
- cu automutilarea sau sinuciderea
- cu fuga de acasa,
- cu distrugerea proprietatii.
Riscul comportamentelor violente sau periculoase creste in prezenta unuia sau mai multora din urmaroarele aspecte:
- comportamente anterioare agresive sau violente (inclusiv izbucniri de furie necontrolata),
- acces la arme,
- aducerea unei arme la scoala,
- tentative si amenintari cu sinuciderea exprimate anterior,
- istorie familiala de comportamente violente si tentative de sinucidere,
- invinovatirea altor persoane si/sau refuzul de a accepta responsabilitatea pentru propriile actiuni,
- experiente recente de umilire, rusine, pierdere sau respingere,
- terorizarea sau intimidarea colegilor sau copiilor mai mici,
- obiceiul de a ameninta,
- a fost victima unui abuz (fizic, sexual, emotional) sau a neglijarii,
- a fost martor al abuzului sau violentei in familie
- repetarea evidenta a unor teme ca moartea sau deprimarea in conversatii, scrieri, carti citite sau lucrari artistice,
- preocupare pentru teme si acte violente la TV, filme, muzica, reviste, glume, carti, jocuri si site-uri de internet
- probleme psihice ca depresia, mania sau tulburarea bipolara,
- consumul de alcool sau alte droguri,
- probleme disciplinare la scoala sau in comunitate (comportamente delincvente),
- distrugerea proprietatii sau vandalism manifestat in trecut,
- cruzime fata de animale,
- incendierea,
- relatii proaste cu colegii si grupul de varsta si/sau izolare sociala,
- implicare in diferite culte sau "gasti" de cartier,
- lipsa sau slaba supervizare si sustinere din partea parintilor sau a altui adult,
Automutilarea
Automutilarea reprezinta actul de distrugere a tesuturilor corpului din proprie vointa. Acesti adolescenti pot suferi de probleme psihice serioase cum ar fi: depresia, psihoza, stresul posttraumatic, sau tulburarea bipolara, iar unii dintre ei pot dezvolta tulburarea de personalitate borderline ca si adulti.
Unii dintre copii mici pot ajunge la acte automutilante din cand in cand, dar acestea dispar in timp. Copiii cu retard mintal si/sau autism pot prezenta astfel de comportamente care pot persista si la varsta adulta. Copiii care au fost abuzati sau abandonati pot recurge de asemenea la automutilare. Cauzele şi severitatea automutilarii pot varia.
Unele forme pot sa includa:taiere, zgariere, ardere, smulgerea pielii si parului, muşcare, lovirea capului, invinetire, bataie, tatuare, perforare a extremitatilor
Care sunt cauzele pentru care se automutileaza adolescentii?
- pentru a risca,
- pentru a fi rebeli,
- pentru a respinge valorile parintilor,
- pentru a-si proclama individualitatea
- pentru a fi acceptati intr-un anumit grup.
- din disperare sau furie,
- pentru a atrage atentia,
- pentru a-si arata neajutorarea si lipsa de valoare
- pentru ca au ganduri suicidale.
De ce recurg adolescentii la astfel de gesturi ?
Cei care prezinta probleme in exprimarea sentimentelor isi pot manifesta tensiunea emotionala, disconfortul fizic, durerea si stima de sine scazuta prin comportamente autodistructive. Desi pot simti ca "presiunea" a fost inlaturata prin actul de automutilare, adolescentii pot sa simta in schimb si furie, frica si ura. Efectele presiunii grupului de prieteni pot sa influenteze de asemenea comportamentul automutilant al adolescentilor. Chiar daca unele semne dispar, cele mai multe rani pe care si le fac vor fi permanente.
Articol realizat de Constanta Vasile, psiholog
Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE
Paradoxul Intimitatii Sexului
SIDA
Descoperirea propriului corp si a sexualitatii
Despre Pubertate
Bebelusul
Paradoxul Intimitatii Sexului
SIDA
Descoperirea propriului corp si a sexualitatii
Despre Pubertate
Bebelusul
