Adolescenta poate fi o perioada confuza si stresanta atat pentru parinti, cat si pentru copil. Ca parinte te poti intoarce pe o parte si pe alta pentru a afla cea mai buna modalitate de a face fata schimbarilor din aceasta perioada. Pe masura ce copilul se maturizeaza, tacticile parentale necesita schimbari. La inceput, in relatia parinte-adolescent, parintele inca mai detine controlul si impune regulile, mai tarziu, pe drumul catre "marea independenta", adolescentul isi fixeaza propriile limite.
In aceste momente, parintii se simt uneori ignorati, rejectati, criticati, ceea ce poate fi foarte dureros. Cum pot fi depasite aceste momente? Cea mai buna strategie este acceptarea schimbarilor bio-psiho-sociale, acceptarea maturizarii propriului copilului si insusirea de noi abilitati, noi instrumente care sa ajute in cimentarea caramizilor importante aflate la temelia relatiei parinte–adolescent:
1. legatura afectiva (legatura pozitiva, consecventa, stabilitate emotionala),
2. interes autentic (fata de activitatile, sentimentele adolescentului),
3. autonomia psihologica (incurajare independentei in ce priveste exprimarea gandurilor, emotiilor, sentimentelor).
Este adevarat ca scopul trecerii prin “valea adolescentei” este separea de parinti, maturizarea, si nimic nu poate inlocui relatia parinte-adolescent, dar la fel de adevarata este influenta grupului de prieteni in aceasta perioada. Fiecare dintre noi simte nevoia de a apartine, de a se simti in relatie cu altii, de a imparti cu ei aceleasi atitudini, interese. Adolescentii vor sa fie cu cei de varsta lor, cu prietenii lor pentru ca in relatia cu ei simt atat legatura afectiva, cat si gustul independentei, totul in afara razei parentale, pe drumul catre dezvoltarea propriei identitati.
Daca influentele pozitive ale prietenilor au sustinere din partea parintilor, cele negative pot fi combatute cu: stabilitate afectiva, timp petrecut impreuna, interes autentic, stabilirea unor limite clare, corecte, asociate cu consecintele nerespectarii acestora, incurajarea introspectiei, a autoevaluarii, a libertatii de exprimare si nu in ultimul rand increderea. Increderea la varsta adolescentei, vazuta bidirectional de la parinte la adolescent si invers, reprezinta formula magica ce deschide usile comunicarii eficiente.
Ca urmare a schimbarilor majore specifice acestei perioade, multor parinti le este greu sa vorbeasca cu adolescentii lor. Pentru a depasi acest impas este important sa reevaluam calitatile unei bune comunicari. Este adolescentul auzit cu adevarat? Nu este suficient sa asculti ce iti spune, ci sa auzi cu adevarat mesajul pe care ti-l transmite. Este comunicarea pozitiva? Majoritatea interactiunilor cu parintii sunt setate pe identificarea greselilor, a esecurilor, pe corectii si sfaturi, drept urmare comunicarea scade ca timp, dar creste in intensitate negativa. In sens opus, o comunicare bazata pe mesaje pozitive, pe aprecierea celui mai mic efort tine liniile de comunicare deschise si astfel parintele poate fi in pas cu sentimentele, opiniile, interesele, obiectiile propriului copil.
A fi parintele unui adolescent nu este un rol simplu. Responsabilitatea ce insoteste acest rol este pusa la incercare de capcane ce surprind multi parinti. In definitiv, nu exista nicaieri semne care sa atentioneze “Drum gresit! Fa cale intoarsa!”. Cele mai comune capcane de acest gen: capcana criticismului, capcana hiperprotectiei, capcana martirului (centrarea exclusiva pe nevoile copilului), capcana lui “pentru ca asa am zis eu”, capcana lui “o faci intentionat, doar ca sa ma superi “. Drumul cel mai scurt catre aceste capcane este incercarea de a-ti manageria propriul copil. In acest caz ar fi mai eficient rolul de consultant, rol ce implica mai putine corectii si sfaturi impuse si mai multa incredere, sustinere, comunicare pozitiva.
Poti fi tipul de parinte care numara pana la zece si respira adanc de mai multe ori pe zi sau poti fi aliatul care isi incurajeaza si isi sustine copilul in aceasta aventura marcata de schimbari multiple. Oricare ar fi optiunea parintilor, adolescentul vrea sa fie independent si invata acest lucru din mers, insa are nevoie din cand in cand de cineva care sa-i arate cum sa se descurce intr-o anumita situatie sau care sa-l ajute sa se ridice atunci cand asteptarile lui sunt zdruncinate. De ce sa nu fii tu acea persoana?
Articol realizat de Nicoleta Grigore, psihoterapeut
Cabinet de psihologie - Grigore Nicoleta
..
Alte subiecte postate de Nicoleta Grigore
Increderea in cuplu
Relatia de cuplu si reconstruirea increderii pierdute
ABC-ul parintilor de succes
Cat de bine te cunosti?
Relaxati-va prin intermediul animalelor
Increderea in cuplu
Relatia de cuplu si reconstruirea increderii pierdute
ABC-ul parintilor de succes
Cat de bine te cunosti?
Relaxati-va prin intermediul animalelor
