ADHD este un termen pe care multi dintre dvs l-ati auzit. Dar ce inseamna de fapt?
In cel mai simplu mod spus este o tulburare de comportament care debuteaza inainte de varsta de 7 ani si se poate extinde in adolescenta si la varsta adulta.
ADHD-ul a fost identificat ca tulburare in anul 1902 si, timp de multi ani, doctorii au crezut ca este rezultatul unor afectiuni ale creierului. Aceasta teoria s-a demonstrat ca fiind eronata. Cauzele exacte ale ADHD-ului sunt inca necunoscute. Ceea ce se cunoaste este ca aparitia ADHD-ului este strans legata de factori biologici, precum marimea si densitatea a variate structuri ale creierului, si de modul in care reactiile chimice au loc in creier.
De exemplu, oamenii de stiinta au descoperit ca la copiii cu ADHD, de obicei, cortexul este mai mic (acea parte a creierului care controleaza gandurile si actiunile). Aceasta diferenta apare in acea zona a cortexului cunoscuta ca lobul frontal.
Lobul frontal este o zona speciala a creierului, cu un rol important in functiile cheie, printre care: controlul impulsivitatii, socializarea, intelepciune si judecata. Expertii cred ca astfel s-ar putea explica de ce unii copii cu ADHD sunt mult mai predispusi sa-si piarda interesul decat ceilalti copii.
Alte cercetari in ADHD s-au centrat pe studiul retelei neuronale din diferite zone ale creierului. Studiile au scos la iveala ca aceasta retea neuronala este mai mica sau, uneori, mai subtire decat la copiii de aceeasi varsta, care nu sufera de ADHD.
In timp ce cercetatorii sunt inca nesiguri asupra cauzelor, totusi considera ca aceste variatii pot afecta atentia si controlul impulsivitatii.
In afara diferentelor fizice din structura creierului, multi experti cred despre copii cu ADHD ca prezinta, de asemenea, si diferente chimice. Unele studii au aratat ca la copiii cu ADHD, creierul prezinta o cantitate scazuta a neurotransmitatorului dopamina (neurotransmitatorii sunt mesageri chimici care transmit informatia de la si spre celula nervoasa).
Atata timp cat dopamina are un rol cheie in functionarea cortexului la parametrii normali, faptul de a nu fi o cantitate de dopamina care sa satisfaca necesarul ar putea sa afecteze procesele cognitive: atentia si concentrarea, aceleasi procese cu care persoanele cu ADHD se lupta.
Si, desi asa numita “teoria dopaminei” se afla inca in faza de testare, se pare ca aceasta este sustinuta de observatia ca se pot trata simptomele ADHD prin utilizarea stimulentilor, de fapt prin cresterea nivelului de dopamina in creier.
Inca nu sunt cunoscute cauzele exacte ale ADHD, dar s-au facut progrese mari si cu cat se descopera mai multe despre radacinile acestei tulburari, cu atat se vor dezvolta metode mai eficiente in intelegerea, diagnosticarea si tratarea acestei probleme de sanatate. (AnswersTV.com)
Alte subiecte postate de Gabriela
Homosexualitatea intre dat biologic si alegere
Violenta scolara - dezbatere
Frica de barbati - androphobia
Povestea Ameliei
Trucuri
Homosexualitatea intre dat biologic si alegere
Violenta scolara - dezbatere
Frica de barbati - androphobia
Povestea Ameliei
Trucuri
