Daca apelez la psiholog inseamna ca sunt nebun? NU!!!

La psiholog poti apela atunci cand te confrunti cu probleme care nu se mai termina, iar solutiile pe care le-ai incercat pana acum nu mai dau rezultat.

">

 

► Testimoniale

 

TRECUT: UMILINTA SI DISPERARE

Septembrie 2023, R.F. (24 ani, sex F)

Obisnuinta aceasta de a fi umilita a inceput de cand eram copil. Eram asa de obisnuita sa fiu umilita incat am facut acelasi lucru cand am fost in relatii: am acceptat umilinta. Mi-am cautat parteneri care se asemanau in multe aspecte cu persoana care m-a ranit cel mai mult cand eram copil. Mi-am cautat parteneri dominatori, duri, nedrepti, jignitori care ma umileau, dar pentru mine nu conta asta.

Atunci cand am fost singura pentru prima data, cand am plecat de acasa la scoala in alt oras si cand traiul meu a inceput sa depinda doar de mine, am fost foarte confuza. Stiam ca o sa ma descurc si ca voi avea grija de mine mult mai bine decat au facut-o ai mei, dar tot simteam nevoia sa ma salveze cineva... bineinteles am cautat un baiat pentru a ma ”salva”. Desi imi era greu sa ma atasez de cineva, visam la o relatie perfecta, cu un baiat dragut cu care sa ma casatoresc.

Pana la a-mi face o relatie, am facut tot posibilul sa am parte de confortul pe care nu l-am avut acasa: de liniste si pace, de un pat cu asternuturi curate si de un somn odihnitor. Lucrurile astea chiar erau un lux despre care am aflat abia cand am plecat de acasa. Primii ani m-am simtit eliberata si mandra de mine pentru cele realizate.

Dar nu a trecut mult si m-am indragostit de un baiat care dupa o saptamana, dupa primul sarut, mi-a spus ca de fapt nu ma mai place, ca i-a trecut si ca nu e vina lui. M-am simtit umilita. Apoi, am avut parte de alte ”relatii” ciudate.  A urmat un altul, violent, manipulator, care m-a jignit ingrozitor in repetate randuri si care m-a respins dupa ce a obtinut ce a vrut. Apoi o alta relatie bazata pe atractie, pe ”chimie”; s-a despartit de mine pentru o alta fata. Incetul cu incetul lucrurile au luat-o tot mai razna. Am sarit apoi intr-o relatie, cu un barbat dependent de droguri. Eu, obisnuita de mica cu umilintele, nu am reactionat, ba din contra, m-am luptat pentru a-i recastiga prin tot felul de metode... umilitoare. 

Atat de multe lucruri care nu se potriveau cu ceea ce aveam eu nevoie de la barbatul de langa mine. O nepotrivire de proportii mari care m-a distrus foarte mult.

Tot ce imi doream era sa fiu auzita, dorita, speciala. Atunci credeam ca voi reusi sa ma fac dorita... acum realizez cat de imatura si naiva am fost.

Am avut la un moment dat o relatie la distanta care, cu toate lipsurile ei, a fost mai sanatoasa decat toate celelalte relatii la un loc. O relatie care nu se potrivea tiparului de umilire! Dar, din pacate, de data aceasta am renuntat eu: probabil nu eram obisnuita cu ceva frumos.

Acum dupa mult timp, am constientizat situatiile in care ma aruncam, si dupa multa munca sustinuta am invatat sa spun nu comportamentelor nepotrivite.

Am invatat ca asa cum orice om merita respect si iubire, merit si eu. 

Mi-am schimbat perceptia despre iubire, am inceput sa inteleg ca iubirea vindeca si nu raneste, nu distruge. Am invatat ca o relatie are nevoie de respect din ambele parti, de reciprocitate in toate aspectele, de comunicare eficienta, de armonie, de pace, de compromisuri sanatoase.